marți, 11 februarie 2014

Metode simple de a calma un bebelus ce plange





 “Bebelusul meu e fericit doar in bratele mele, plange in momentul in care il pun jos.”

 “Se trezeste in fiecare ora toata noaptea, in fiecare noapte, sunt extenuata.”

--Afirmatii spuse frecvent de noii parinti


Majoritatea bebelusilor se trezesc noaptea si se asteapta sa primeasca alinare din partea parintilor. Numarul de treziri in care au nevoie de ajutor pentru a adormi la loc scade pe masura ce copiii cresc, dar tot ramane relativ comun. Cercetarile recente ale lui Weinraub confirma cat e de normal ca bebelusii sa se trezeasca noaptea, cu 66% dintre bebelusii de 6 luni inca trezindu-se cel putin o data sau de doua ori pe saptamana, si restul bebelusilor trezindu-se si mai des. Unii bebelusi vor plange la trezire la varsta de 12 luni —chiar si bebelusi care in alte nopti adormeau singuri la loc .

Asadar un dar esential pe care putem sa-l dam bebelusilor nostri este sa-i ajutam sa adoarma la loc usor—acesta fiind si un scop important pentru parintii care au nevoie de odihna. Stiinta ingrijirii pe timp de noapte ofera o fundatie buna pentru parintii care incearca sa-si calmeze bebelusii. Lamureste ce e important de stiut despre calmarea bebelusilor si de ce anumite tipuri de calmare sunt mai probabile sa fie de ajutor.


Ce e important sa stim despre calmare

v Prezenta unui parinte ajuta la calmarea bebelusilor care se trezesc suparati. Bebelusii (in special in primele luni) nu sunt inca capabili sa-si regularizeze starile emotionale. Acesta e unul dintre motivele pentru care perioadele de plans au tendinta sa se inmulteasca in primele doua trei luni de viata si apoi sa descreasca in mod constant. Bebelusii plang sau se agita din multe motive, inclusiv foame, durere sau alt disconfort, sau, uneori, din simpla dorinta de contact fizic. De exemplu, purtatul bebelusilor in brate intre 3 si 4 ore pe zi reduce durata plansului bebelusului / a comportamentului agitat in general cu 43% la varsta de sase saptamani (Hunziker & Barr, 1988).

Agitarea si plansul sunt cele mai importante mijloace prin care un bebelus isi comunica nevoile si dorintele. Motivul specific nu poate fi determinat mereu, dar in mod sigur afisarea semnelor vizibile si auzibile de suferinta este cea mai importanta aparare a bebelusului si este coplesitor de adaptiva. Cand sunt suparati, bebelusii depind de aportul senzorial de la ingrijitori – atingerea, vocea linistitoare, mirosul, privirea in ochi, alaptarea—pentru a se calma. Asa a facut natura sa functioneze aceasta situatie. Bebelusii se bazeaza pe ingrijitorii lor sa-i calmeze si sa-i ajute cu alte motive pentru care sunt nefericiti sau inconfortabili, cum ar fi daca au dureri, daca le e foame, sau daca sunt intr-o forma de stare emotionala sau fizica pe care n-o putem determina. Daca esti prezent si grijuliu cu bebelusul cand se trezeste si plange, acest lucru il poate ajuta sa adoarma la loc mai repede (Mao, Burnham, Goodlin-Jones, Gaylor, & Anders, 2004).

v Daca il calmezi pe bebelus, acest fapt il ajuta sa invete sa se calmeze singur. Ajutandu-i pe bebelusi sa se calmeze fiind grijulii cu suferinta lor, ingrijitorii ii ajuta sa isi dezvolte uneltele – atat fiziologice cat si emotionale – pentru  a se calma. Asa ii ajuta in general parintii pe copii (Davidov & Grusec, 2006; Stifter & Spinrad, 2002). Parintii ezita adeseori sa fie prezenti cand bebelusii plang, temandu-se ca daca sunt grijulii cu bebelusii ce plang, aceasta va duce la bebelusi incapabili sa faca fata singuri suferintei. Dar aceasta abordare duce doar la un bebelus agitat si la un copil posesiv. Cand lasi bebelusii sa planga le cresti nivelurile de stres si deseori ii tii treji mai mult timp. Nu ii indrumi emotional si fizic catre scopul de a-si regulariza suferintele si reactiile proprii. Din contra, pentru a dezvolta obiceiuri de somn “bune” sau “sanatoase”, e nevoie de indrumare parentala blanda pentru linistirea bebelusului. In timp aceasta duce la un copil puternic, care se linisteste singur, si care se poate calma singur atunci cand apar provocari.

v Sa intelegi de ce unii bebelusi sunt mai agitati noaptea decat alti bebelusi. Agitatia de dupa trezire este un comportament perfect normal. Cand copiii sunt in suferinta ei exprima o nevoie de atentie, deseori pentru a-i ajuta sa isi revina la un sentiment de siguranta. Este totusi important sa intelegem ca bebelusii sunt diferiti in ceea ce ii face pe fiecare sa se simta in siguranta. Pentru ca unii bebelusi nu plang foarte mult sau foarte puternic, unii oameni au inceput sa aiba asteptari ca toti bebelusii sa fie asa. Dar bebelusii sunt foarte diferiti in ceea ce priveste cat de des sau cat de tare plang. Aceste diferente sunt date de multi factori, printre care temperamentul, experienta si maturitatea fiziologica. Asadar, nevoia pentru regularizarea externa (pentru calmare) continua in grade variate pentru bebelusi diferiti. Daca le oferim regularizare externa bebelusilor care nu se simt asa in siguranta si care sunt deci mai nefericiti, ii ajuta de fapt, nu ii impiedica. Ii ajuta sa isi construiasca caile neuronale care le va permite sa faca fata stresului si sa se calmeze singuri (Cassidy, 1994; Stifter & Spinrad, 2002).

v Sa intelegi cand trezirile sunt o problema. Trezirile sunt o parte normala a somnului bebelusilor si variaza pe baza unor factori diferiti: (a) metoda de hranire (sanul sau biberonul), (b) varsta, (c) schimbari ale nivelurilor de dezvoltare, si (d) nivelul individual de maturitate. In lumina acestor factori, fiecare familie trebuie sa stabileasca daca trezirea unui bebelus este o problema pentru familie. Trezirile nu sunt o problema doar pentru ca au loc. Sa sugerezi ca trezirile definesc un “somn problematic” nu reflecta cu acuratete stiinta actuala. Stim ca e normal ca bebelusii sa se trezeasca de cateva ori pe noapte, mai ales daca sunt alaptati. Si dat fiind faptul ca bebelusii umani sunt imaturi neurologic la nastere, trezirile sunt linia principala de aparare impotriva pauzelor prelungite si periculoase in respiratie, si acestea permit oxigenarile. Mai mult, trezirile intamplatoare si mai prelungite pot ajuta reactia la provocarile cardio-pulmonare din timpul somnului si pot restaura o ritmicitate mai naturala a inimii (Mosko et al 1997a).  Sa ne amintim ca cercetarile timpurii legate de Sindromul Mortii Subite a Bebelusului (SIDS) au aratat ca bebelusii care se trezeau frecvent noaptea erau mai putin predispusi sa moara de SIDS decat aceia care se trezeau semnificativ mai rar (McKenna 1995, Mosko et al 1997a and b).

Dupa ce bebelusii trec de varsta principala de risc pentru SIDS si trezirile lor si somnul lor se aseaza intr-un model mai consistent, cercetarile arata ca multi continua sa se trezeasca noaptea (Weinraub et al., 2012). Chiar si atunci ar putea fi mai de ajutor sa numesti trezirile nocturne ca fiind o problema a familiei, nu o “problema de somn” a bebelusului. Daca un parinte e in regula cu un copil care se trezeste de 2-3 ori pe noapte la 12 luni, atunci nu e nicio problema!


Concluzie: Plansul de dupa trezire este un comportament complet normal. Daca ii ajuti pe bebelusii ce plang sa se simta alinati si linistiti ii sprijini sa-si dezvolte abilitatile de a se calma singuri in timp.


Metode blande de linistire a bebelusilor

Primele trei luni de viata sunt cunoscute pentru multi drept “Al patrulea trimestru” si bebelusul are nevoie de ingrijire similara uterului. Unii bebelusi fac tranzitia din uter in lume usor, altii mai greu. Multe din modurile in care parintii incearca in mod natural sa isi calmeze bebelusii recreeaza de fapt multe din experientele familiare linistitoare pe care le-au avut in uter. Pentru toti bebelusii aceste tehnici de calmare pot fi foarte linistitoare.

v Recreeaza miscarea. Uterul este un spatiu in miscare continua si bebelusii au tendinta sa raspunda linistindu-se la miscare, cum ar fi dansul, leganatul dintr-o parte in alta, o plimbare mai rapida sau o iesire cu masina pe un drum mai denivelat. 

v Bazeaza-te pe atingere; ofera contact piele pe piele. S-a dovedit ca atunci cand bebelusii sunt in contact cu o piele calda, cu miros natural (neparfumata), aceasta ii calmeaza si ii ajuta sa isi stabilizeze temperatura corpului, ritmul inimii si hormonii stresului si stimuleaza eliberarea de oxitocina – hormonul dragostei si al conectarii – si in parinte si in bebelus.

v Recreeaza sunetele familiare. Timpul bebelusului a fost marcat in uter de multe sunete ritmice. Sunete asemantoare cu acelea pe care bebelusul le-a auzit in uter pot fi foarte linistitoare pentru el. Sunetele albe ofera sunete constante ambientale in timp ce incetinesc frecventele undelor creierului.

v Ajuta bebelusul sa invete sa faca fata senzatiei de foame. Foamea este o noua senzatie pentru bebelusi – si e posibil sa le fie foarte greu sa se calmeze atunci cand le e foame.Daca hranesti bebelusii cand se trezesc noaptea ii poti ajuta astfel sa adoarma la loc, mai ales cand lumina si interactiunea sunt mentinute la minimul de stimulare. De asemenea pentru bebelusi suptul este cea mai puternica unealta de relaxare si alinare, una dintre putinele lor forme de auto-regularizare auto-initiata. Suptul ajuta oasele bebelusului sa isi revina la pozitia normala dupa nastere, dar ii si ofera alinare si siguranta. Pe unii bebelusi ii linisteste suptul unei suzete(dar evitati-o in primele saptamani de alaptare pentru ca poate crea probleme in stabilizarea lactatiei). Suptul non-nutritiv la san este de asemenea linistitor. 


Rutine de somn care pot ajuta la linistirea bebelusilor

Parintii pot ajuta la recrearea acestor medii linistitoare cu orice rutina de somn sau model de somn. Ce e important este ce calmeaza si de ce. Unele abordari ale somnului care pot ajuta le includ pe urmatoarele.

v Tineti bebelusii aproape. Somnul aproape de bebelusi ajuta la respiratia comuna, atingere si constientizarea oricaror dificultati. Bebelusii sunt in general mai calmi si dorm mai usor daca dorm cu ingrijitorii lor sau in apropiere. Bebelusii pot beneficia de respiratia comuna (si schimbarile senzoriale generale) cu ingrijitorul, pot beneficia inclusiv de contact piele pe piele si acestea pot fi obtinute in diverse grade depinzand de conditiile de siguranta generale, inclusiv atunci cand bebelusul este pe o suprafata separata langa patul vostru, un comportament numit cosleeping pe suprafete separate. Multe mame care alapteaza descopera ca bedsharing-ul (dormitul in acelasi pat) le ajuta cu alaptarea, mai ales daca lucreaza in timpul zilei. Bedsharing-ul nu numai ca creste timpul de somn al mamelor si al bebelusilor, dar are si efectul de a creste sansele ca mama sa alapteze pentru un numar mai mare de luni decat atunci cand pune bebelusul altundeva sa doarma. Dar imediata apropiere de obicei inseamna ca hranirile de noapte sunt mult mai usoare, ca sunt mai multe, si ca sunt cu mult mai putin deranjante pentru parinti si copii si deci bebelusii se linistesc mai usor. Acestea fiind spuse, la fel ca oricare alt aranjament de somn, bedsharing-ul are si niste riscuri (riscant e si dormitul departe de copil), si exista niste circumstante foarte clare in care stim ca bedsharing-ul nu este recomandat.

Cand ar trebui evitat dormitul in acelasi pat cu copilul. Este important ca ingrijitorii sa se abtina de la a dormi in acelasi pat cu bebelusul daca nu alapteaza, si evident daca oricare din adulti este sub influenta alcoolului, a medicamentelor si a oricarei substante care le poate afecta modelele naturale de trezire. Desigur, bebelusii ar trebui sa doarma pe o suprafata diferita lipita de pat (a) daca adultii cu care doarme sunt excesiv de somnorosi, (b) daca exista posibilitatea ca alti copii mai mici sa ajunga in patul parintilor, sau (c) daca exista alt adult prezent in pat care refuza sa isi asume responsabilitatea pentru bebelus. Dormitul in acelasi pat ar trebui evitat daca mamele au fumat in timpul sarcinii, pentru ca modelele de trezire ale bebelusului ar putea fi mai putin eficiente decat ar trebui sa fie pentru siguranta maxima intr-un mediu de dormit in acelasi pat.  Acelasi lucru e valabil pentru bebelusii prematuri. Ei sunt mai in siguranta daca dorm intr-o alta structura lipita de patul parintilor, dar nu in pat. Si, in final,  este foarte riscant sa adormi impreuna cu un bebelus pe o canapea sau intr-un fotoliu, pentru ca multi bebelusi s-au sufocat cand au fost prinsi intre adult si o parte de mobila. In toate aceste cazuri, co-sleeping-ul (suprafata diferita, aceeasi camera) este mai recomandabil decat bedsharing-ul.

In final, de cate ori adoarme bebelusul, acesta trebuie asezat la somn pe spate. Mai mult, indiferent daca dorm cu ingrijtorii lor sau nu, bebelusii ar trebui pozitionati la distanta de plapume, perne sau jucarii si sa fie situati astfel incat respiratia sa nu le fie niciodata obstructionata si capul sa nu le fie niciodata acoperit.

Mai multe despre co-sleeping-ul practicat in siguranta aici (si mai jos in bibliografie).

v Alaptarea. Pe langa toate celelalte beneficii asociate sanatatii bebelusului si dezvoltarii cognitive, alaptarea este un mod excelent de a calma un bebelus. Ofera contact piele pe piele si caldura. Si ingrijitorul obtine beneficii din alaptare, facand trezirile mai usor de gestionat si ajutand la reducerea depresiei postnatale (Fergerson, Jamieson, & Lindsay, 2002).  Mai mult, mamele care alapteaza exclusiv au parte de fapt de mai mult somn si sunt mai putin obosite in timpul zilei decat mamele care ori folosesc exclusiv formula, ori hranesc mixt, si san, si formula de lapte praf (Kendall-Tackett, Cong, & Hale, 2011). 

v Fii atent la bebelus si asculta-ti instinctele de ingrijire. Bebelusii sunt maestri ai comunicarii, la fel cum adultii sunt de obicei maestri la a-si da seama cum sa reactioneze mai bine. Adultii nu invata sa legene un bebelus sau sa-i vorbeasca incet... acestea vin in mod natural. Deci pentru a-i calma pe bebelusi este de ajutor  sa le urmezi indrumarile si sa-ti asculti inima. Parintii trebuie sa invete sa-si asculte inima si sa-si mentina bebelusii fericiti si in siguranta. Daca bebelusul pare suparat ca e tinut in brate, atunci parintii pot sta cu el, dar sa-l puna intr-o pozitie care pare mai de ajutor. Daca parintele sta pe loc, poate sa incerce sa umble cu bebelusul; daca parintele se misca deja, eventual sa-l legene. Parintii ar trebui sa-si asculte instinctele referitoare la cum sa fie prezenti alaturi de bebelus.  


Observatie pentru parinti: Exista un singur expert al bebelusului tau – tu. Uneori vei gasi o modalitate de a-ti linisti bebelusul usor; uneori poate parea ca ce a functionat pana acum nu mai functioneaza. Dar. Daca sunteti rabdatori cu bebelusul vostru si cu voi, acest lucru va va ajuta pe amandoi sa invatati si sa cresteti.

Dar daca rutina este in continuare stresanta?
S-ar putea sa vina momentul cand un parinte gandeste “L-am alinat noaptea de ceva timp deja... Pot face ceva pentru a avea niste nopti cu somn neintrerupt?” 

Raspunsul e da. In parte vine cu timpul – momente diferite pentru fiecare bebelus dupa cum a aratat studiul recent al lui Weinraub. Si exista niste lucruri pe care parintii le pot face bland pentru a se misca in acea directie cu bebelusul. Vom impartasi niste modalitati care sa-i ajute pe bebelusi sa aiba nevoie de mai putina atentie noaptea, daca acest lucru e esential pentru binele familiei. Aceste abordari vor fi  bazate pe pasii esentiali de linistire discutati aici:
  • Fii atent la semnalele bebelusului
  • Ofera-i hrana si sprijin
  • Ajuta-i pe bebelusi sa se ajute sa se linisteasca.


Alte postari in seria de somn de pe site-ul Psychology Today:
(pe masura ce le voi traduce, voi inlocui linkurile cu postarile traduse)








SIDS: Risks and Realities
- nu il voi traduce pentru ca e prea lung si nu prezinta interes pentru  parintii romani. Vezi explicatia din nota din postarea de mai jos, "Dormitul in acelasi pat cu bebelusii: ce e atat de senzational?"



Pericolele lăsării bebelușului să plângă singur



Bibliografie
Cassidy, J. (1994).  Emotion regulation: Influences of attachment relationships.  Monographs of the Society for Research in Child Development, 59, 228-283.

Davidov, M. & Grusec, J.E. (2006).  Untangling the links of parental responsiveness to distress and warmth to child outcomes. Child Development, 77, 44-58.

Fergerson, S.S., Jamieson, D.J., & Lindsay, M.  (2002).  Diagnosing postpartum depression: can we do better?  American Journal of Obstetrics and Gynecology, 186, 899-902.

Hunziker, U.A., & Barr, R.G. (1986). Increased carrying reduces infant crying: A randomized controlled trial. Pediatrics, 77, 641-648. ftp://urstm.com/CharestJ/Articles.pdf/Hunziker%20U%201986.pdf

Kendall-Tackett, K.A., Cong, Z., & Hale, T.W. (2011). The effect of feeding method on sleep duration, maternal well-being, and postpartum depression. Clinical Lactation, 2(2), 22-26.

Mao, A., Burnham, M.M., Goodlin-Jones, B.L., Gaylor, E.E., & Anders T.F. (2004). A comparison of the sleep-wake patterns of cosleeping and solitary-sleeping infants. Child Psychiatry and Human Development, 35, 95-105.

McKenna, J.J. (1995).  The Potential Benefits of Infant-Parent Co-Sleeping in Relation to SIDS Prevention, by In Torliey O. Rognum, Ed., SIDS in the 90s. Scandinavian Press, 1995.

McKenna, J.J., & Mosko, S. (1990). Evolution and the Sudden Infant Death Syndrome (SIDS) Part II: Why Human Infants? Human Nature 1 (2).


McKenna, J.J., & Mosko, S. (2001). Mother-Infant Cosleeping: Toward a New Scientific Beginning,  in R. Byard and H. Krous, eds., Sudden Infant Death Syndrome: Puzzles, Problems and Possibilities. London: Arnold Publishers.

Mosko, S., Richard, C., & McKenna, J. (1997). Infant Arousals During Mother-Infant Bed Sharing: Implications for Infant Sleep and SIDS Research, Pediatrics 100 (2): 841-849.

Mosko, S., Richard, C., & McKenna, J. (1997). Maternal Sleep and Arousals During Bedsharing with Infants, Sleep 201(2): 142-150.

Stifter, C.A. & Spinrad, T.L. (2002).  The effect of excessive crying on the development of emotion regulation. Infancy, 3, 133-152.

Weinraub, M., Bender, R.H., Friedman, S.L., Susman, E.J., Knoke, B., Bradley, R., Houts, R., Williams, J. (2012). Patterns of developmental change in infants’ nighttime sleep awakenings from 6 through 36 months of age. Developmental Psychology, 48, 1501-1528.


*OBSERVATIE: Multe din titlurile din bibliografie sunt disponibile pentru download aici: www.cosleeping.nd.edu, unde exista detalii extinse si conversatii despre siguranta si controversele dormitului in acelasi pat cu copiii, acoperite si de un interviu pe site, si de sectiunea cu intrebari frecvente a site-ului.


Co-Autori:
Sarah Ockwell-Smith, babycalming.com
Wendy Middlemiss, University of North Texas
Kathleen Kendall-Tackett, Texas Tech University, http://www.uppitysciencechick.com/sleep.html
Helen Stevens, Safe Sleep Space
James McKenna, Mother-Baby Behavioral Sleep Laboratory, University of Notre Dame, www.cosleeping.nd.edu
Tracy Cassels, University of British Columbia, www.evolutionaryparenting.com


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...