joi, 30 iunie 2011

Alaptarea in vacanta

Repede repede ca azi e ultima zi. Si azi e singura jumatate de ora libera ce o am. Asa ca promit ca raspund deseara la comentariile ce le-am primit la postarea anterioara. Jur ca am ras si am lacrimat la fiecare, ce frumos mi-ati raspuns!

Asadar, din ianuarie 2011, blogul Mami, alapteaza-ma! provoaca blogosfera mamiceasca in fiecare luna cu o tema anume legata de alaptare. In doua dintre luni mi-a mai venit sa scriu, cea legata de alaptarea in maternitate si cea legata de rolul tatalui in alaptare. Si acum, cand am vazut tema - alaptarea in vacanta, am zis in gand ca asta nu ar trebui sa-mi scape, totusi.

Uitasem complet de planul meu, cand, saptamana asta, am citit postarea incredibil de frumoasa a Monicai, mami de Natalia. Are Moni un har al scrisului... ce bine ca m-a gasit ea pe aici prin blogosfera pentru ca asa s-o gasesc eu! :)

Deci sa fim intelesi de la inceput, nu as putea sa concurez cu ea, dar pentru istoricul nostru personal nu ar trebui sa las tema asta sa treaca pe langa noi, pentru ca a insemnat o mare piatra de hotar.

Anul trecut planificam vacanta in Grecia si eram foarte stresata. Alex avea 10 luni. Nu manca solide aproape deloc (cam cat o boaba de cireasa totalul unei zile). Nu voia apa deloc, nici cu biberon, nici cu lingurita, nici cu cani cu cioc sau cu supape, nici cu paharul, nici cu seringa. Oricat era de cald. Astea ca astea, ca o femeie normala ce alapteaza ar lasa balta toata diversificarea si s-ar baza pe san pe perioada de aproape 3 saptamani cat dura excursia noastra, cu tot cu drum.

DAR ALEX NU SUGEA DECAT IN ANUMITE CONDITII. Alex sugea doar in camera lui, nicaieri altundeva, si doar daca il plimbam inainte cam o ora, sa il adorm sau sa il aduc aproape de somn. Acasa fiind, oricat ii era de foame, si vedeam ca ii e foame, daca il coboram inspre san se agata speriat de umarul meu si incepea sa planga. Eu banuiesc ca era traumatizat de refluxul ce l-a avut in primele 6 luni, cand orice aplecare de la verticala ii provoca dureri si arsuri si voma. Asa ca in august 2010, la 10 luni de viata, chiar daca voia sa suga de 6 ori pe zi (cat de "la cerere" puteam in conditiile in care trebuia adormit intai), el nu mai avea 6 somnuri. Asa ca ora aia in care eu il plimbam si il leganam prin casa, sa il ametesc cat de cat, se termina intr-un supt viguros, ca apoi sa se trezeasca fresh, dupa cateva secunde dupa ce termina de supt. Eu recunosc ca nu prea mai aveam puteri dupa :)).

Si greutatile astea mai "simple" cu adormitul le intampinam acasa, in camera lui. In restul universului nici nu voia sa auda de supt, dar nici de leganat/adormit pentru supt. Asa ca orice planuri de iesit de acasa implicau calcule cu foamea copilului. Drumurile la Cluj imi provocau un stres enorm, mai ales vara pe caldura. De dimineata si pana aproape seara cand ne intorceam acasa, el nu manca nimic, nu bea apa, nu sugea tzitzi, nu dormea. Si tot drumul pe masina plangea. Daca il luam din scoica plangea mai putin, dar tot nu sugea sau nu dormea. Ajungeam acasa extenuati si abia acasa, dupa ce il adormeam, sugea. Era un stres incredibil ca se va deshidrata cu fiecare drum si ajunsesem sa nu imi mai planific nici o iesire.

Concediul in Grecia parea un vis imposibil. Deja cautam informatii pe net cu locatiile tuturor spitalelor de pe drum, ca daca se deshidrata si nu reuseam sa-i dau apa cu seringa, sa oprim pentru o perfuzie... Speram ca o data ajunsi acolo sa se acomodeze cu camera si in camera sa reusim sa ne facem ritualurile de plimbare de acasa.

Lacrimam cand vedeam poze cu mame alaptand copii in parc sau pe o terasa. In timp ce il plimbam prin camera sa-l adorm imi imaginam cum as face drumurile astea pe o plaja, cu marea langa mine si mi se parea imposibil, pentru ca el adormea doar daca eram intr-o incapere.

Cu cateva zile inainte de a porni, am incercat intr-o zi sa nu-i dau sa suga decat stand jos, sa nu-l mai plimb. A plans toata ziua si nu a supt aproape deloc. Am considerat incercarea un esec total. Dar ceva ceva tot a ramas in capsorul lui, si-a dat seama (cred eu) ca totusi exista acolo un san de la care poate sa suga si cand nu doarme. Astfel incat, pe un drum spre Cluj din zilele precedente excursiei, a supt pe masina! Am fost in al noualea cer! Am simtit o fericire comparabila cu aceea de a fi mama! Probabil nici nu ma simtisem asa o mama pana atunci, pana cand am vazut ca puiul meu vrea sa suga! Abia atunci mi-am dat seama ce respinsa m-am simtit pana in momentul acela, ca propriul copil refuza sanul si trebuia sa-l pacalesc ca sa suga. Asa ca cel mai mare stres pe care il aveam legat de excursie disparuse! Puteam merge linistiti in Grecia!

Asa ca drumul a fost ok. A supt mult si eu am savurat totul! Fericirea de a-l avea pe pruncul tau la san din proprie initiativa :)). In plus, fericirea muschilor bratelor mele, ca nu mai trebuia sa-l plimb pentru orice supt. Cred ca am uitat sa precizez mai sus, nu numai ca trebuia sa-l leagan sa adoarma ca sa suga, dar nu sugea decat plimbat asa prin camera. Daca ma asezam, se trezea plangand :D.

Nu am scapat de plimbatul pentru adormit. Obiceiul asta il avem si acum. Dar e una sa il plimbi ca sa doarma de doua ori in 24 de ore :D, si alta sa o faci de 6-7-8 ori :D, timp de mai mult de o ora, ca sa il adormi si sa suga.

Asa ca Alex a fost alaptat in masina



pe plaja





si oriunde cerea. Eu ma bucuram enorm. A fost o renastere pentru amandoi. Si el a devenit mai afectuos, a inceput sa suga la cerere, chiar daca asta insemna sa ceara din 5 in 5 minute. Asa ca vacanta de anul trecut din Grecia imi aminteste de un nou inceput al nostru. Si asa cum fusesera 10 luni mai grele, de atunci au trecut 10 luni incredibil de frumoase, in care puiul mic imi cere oriunde sanul, iar eu i-l dau cu placere si sunt fericita ca am ajuns si eu fericirea asta, de a-l alapta pe pui de cate ori vrea el si unde vrea el (si de a sta jos cand se intampla asta :)) ).

Ca o realizare adiacenta alaptarii, am trait si fericirea de a-l vedea cum doarme in afara camerei. (Marile vesti le-am dat prin poze aici.) Adormea la noi in brate, plimbat pe mal de Relu, sau plimbat la san de mine pe o plaja mai retrasa, sau in sling. Apoi il puneam jos sau in carucior la umbra si stiam ca doarme intr-un mediu asa sanatos, pe malul marii, in sunetul linistitor al valurilor, la aerosoli :D. Probabil pentru toti parintii din lume asta pare ceva normal, dar pentru noi a fost un pas incredibil, o mare realizare. Si am dat vina pe The Secret pentru asta :)). Nu stiu cum sunt altii cand isi vad copiii dormind, dar eu sunt tare fericita :)). (Si asta se aplica si acum, mai ales cu al treilea canin pe drum am ajuns iar la somn de amiaza de o jumatate de ora doar, si la 8 ore de somn din 24...)

Asadar, locurile noi in care a ales Alexandros sa doarma:

in masina:



pe plaja dupa ce a fost alaptat de mami:





pe plaja dupa ce a adormit in bratele lui Relu leganat de valuri in mare...



pe plaja pus in carucior dupa ce il plimbasem si eu si Relu pe malul marii sa adoarma





ca deja ne facusem obiceiul asta in fiecare dimineata, profitand astfel sa inotam pe rand in marea linistita





dansat la mini-disco



in timp ce mami sta in povesti cu niste romani intalniti acolo



(sa nu se creada ca am chinuit copilul; daca mergeam in camera, nu mai voia sa doarma. Tot timpul el trebuia pacalit, ca daca observa ca vrei sa-l culci se scutura de tot somnul si se incapatana sa nu adoarma)

sau in brate la tati tot asa in povesti



si apoi iar dupa ce era plimbat pe plaja era pus in carucior



si mama lui isi facea de cap :D



si in sling intr-un mall in Thessaloniki



Probabil ca postarea era mai la tema fara referirea la somn, dar pentru noi au fost doua mari cuceriri, asa ca nu le pot separa in mintea mea...

Ca o incheiere, imi exprim bucuria ca in curand Alex va papa tzitzi din nou pe plajele insorite ale Greciei! :)

marți, 28 iunie 2011

10 lucruri care ma fac fericita

Aceasta e o postare dificila. Ma simt ca atunci cand intri la examen dupa studentii cei buni :D. Am primit leapsa de la Alexandra, careia ii multumesc pentru onoare. Postarea ei e minunata. Si continui sa ma minunez cat de apropiata o simt pe Alexandra, chiar daca ne cunoastem de asa putina vreme si suntem atat de diferite, mai ales din punct de vedere al alimentatiei :))!

Am mai citit in ultima vreme pe alte bloguri postari pe subiectul asta si mi se pare ca toate au asa o personalitate faina! Simt ca nu ma pot ridica la nivelul ala. Mi-ar placea sa ma caracterizeze un parfum, o crema, o rochita anume. Mi se pare asa artistic, asa boem, asa cool...

Sper sa reusesc sa postez inainte de Moni si Zoozie, altfel sigur o sa ma complexeze si prin personalitatile lor minunate, si prin invartitul magic al cuvintelor :).

In plus, postarea mi se mai pare dificila pentru ca sunt genul care se ataseaza de orice obiect. Bine, asta si inseamna ca am mare grija de ele, fie ca e vorba de aparate, fie ca e vorba de haine.

De exemplu:

- cand au vrut cei din familie sa vanda masina pe care eu o conduceam de cativa ani (un Cielo, fosta masina a tatalui meu), am plans in hohote, am mers unde era deja dusa in afara orasului sa o mangai si sa-i vorbesc. Si nu am vrut alta masina timp de un an de zile (cand nu am mai suportat drumurile la consultatii medicale la Cluj cu microbuzele pline de mirosuri).

- cand Relu imi cumpara un lucru nou, eu intai il cert, apoi ma supar, apoi obiectul ramane uitat o perioada pentru ca eu nu ma pot desparti de cel vechi, apoi le folosesc in paralel pana cand imi dau seama ca parca tehnologia e mai buna la cel nou :D. Si asta se aplica la telefoane (de multe ori imi lua un model inainte sa apara la noi, si eu il tineam in sertar :D), la epilatoare, la mixere, la laptopuri etc.

- inca am jucariile de plus din adolescenta (in garaj, nu in camera :D), si lacrimez de cate ori imi amintesc de ele, sau mai rau, de cele din copilarie pe care le-am dat mai departe la alti copii din familie

- chiar si cursurile din facultate si caietele din liceu le am in cutii in garaj. Tot timpul am sperat sa am timp sa le frunzaresc, nu pentru continutul stiintific, ci pentru notitele si desenele ce le treceam pe margini :D.

- pastrez toate maruntisurile din toate excursiile, bilete sau pliante, orice. Si culmea e ca de fiecare data cand incerc sa le arunc, le privesc si stiu imediat de unde sunt, imi trece prin fata ochilor toata istoria acelui obiect, si il pun inapoi in cutie.

- maruntisuri am de fapt nu numai din excursii, ci si din copilarie. Inclusiv bucatele de hartie pe care mi-am notat candva ceva ganduri. Mi se pare ca mi-as arunca viata mea daca le-as arunca.

- haine si incaltaminte. Hainele le port pana nu se mai poate. Chiar daca nu imi stau bine sau nu imi mai plac, si am kilograme de alte haine, mai bine le port prin casa decat sa le arunc, pentru ca fiecare are o istorie in spate si ma face sa oftez. Am reusit sa arunc din incaltaminte, dar la fiecare pereche dusa la gunoi le-am facut poze, sa le am aproape daca vreau sa le privesc :D. Nu as putea denumi un anumit obiect de imbracaminte pentru care sa am o pasiune mai mare :D. In fiecare perioada a vietii mele am anumite manii vestimentare, dar se cam schimba de la an la an :D.

- Am perna mea preferata care e aproape fara pene, pentru ca imi place sa dorm aproape orizontal, dar nu sunt asa maniaca sa o port cu mine peste tot, deci nu intra in top. Imi place mult sa dorm pe lenjerie de bumbac creponata facuta doar de fostul Maratex, restul mi se par carpe sintetice si aspre :)). Dar iar ar parea bizar sa trec asa ceva in top :D.

- nu am o carte preferata si reprezentativa pentru mine, dar recunosc ca am citit de sute de ori povestile nemuritoare, am si acum cartea copilariei mele, Izvorul frumusetii, de Luigi Capuana, am citit de zeci de ori "Elevul Dima dintr-a saptea", iar acum mai nou, imi place mult "Mananca, Roaga-te, Iubeste" de Elizabeth Gilbert. Orice dilema am in legatura cu sanatatea copiilor imi place sa rasfoiesc "Evie's Kitchen" de Shazzie.

- piesa preferata de transportat obiecte e ghiozdanul, dar nu-l pot trece in top pentru ca nu a fost numai unul, mi-l schimb o data la vreo doi ani. Dar il port zilnic, nu imi place sa port posete sau genti pe un umar. Si ma enerveaza cand in hipermarketuri sunt rugata sa-l pun la bagaje sau sa mi-l sigileze. Ii explic omului ca aceea e poseta mea si ca daca as vrea sa fur ceva mai repede as baga intr-o poseta sub brat decat in spate in ghiozdan. Si acolo imi tin banii si telefonul si actele, nu il pot lasa la bagaje si astea sa mi le iau in mana :)).


Buuun, daca nu ati sunat inca la un psiholog pentru mine, sau la un depozit din acela cum au in State :D, continuam cu incercarea unui top al lucrurilor dragi tare.


1. Sunt dependenta de soare.



Si nu ma refer numai la vitamina D :)). Cand eram mica si mergeam cu masina Dacia fara aer conditionat catre mare o zi intreaga, aveam marele ghinion sa ma bata soarele pe mine, si numai pe mine. Tot timpul. Ca sa ma faca sa imi treaca nervii, mami mi-a zis la un moment dat ca soarele ma iubeste, si de asta vine tot timpul la mine :). De atunci, am fost gata. Cand simteam razele lui calduroase pe mine aveam impresia ca ma imbratiseaza (oi fi citit prea des Luceafarul :)) ). Ce e clar e ca de atunci ador soarele in orice circumstante, nu ma deranjeaza niciodata. Si pana atunci stateam toata ziua afara la soare si nu ma ardeam, nu aveam probleme, dar tot mai aveam situatii in care nu-l suportam :D. Mai tarziu, cu tiroida mea care imi dadea frigul continuu, m-am transformat in soparla. Chiar si la 40 de grade, daca nu stateam in soare direct, eu eram rece si imi era frig :)). Iar acum, daca am candva ocazia sa stau putin la soare, ma relaxez imediat si uit de orice problema.


2. Ador apa.



Sa ma balacesc, sa plutesc, sa o imbratisez, sa ma mangaie, sa inot, sa o sarut... De fiecare data cand merg la mare si simt aerul sarat, imi trece prin fata ochilor o imagine cu niste stanci si mirosul ala imi invadeaza narile. Am ajuns sa fiu sigura ca in alta viata am locuit pe malul marii. Cum ajung la o mare, sunt intr-o stare de indragosteala si par chiar drogata :D. Culmea e ca in cele 2 saptamani ajung chiar sa mi se rezolve multe probleme de sanatate de fiecare data. Imi placea mult cum miroseau hamsiile prajite la marea noastra si nu intelegeam, pentru ca eu nu suport mirosul de prajeala, si nu imi place sa mananc peste. Dar era mirosul marii si am fost in al noualea cer cand am descoperit algele Kelp. Cum mananc o lingurita, cum mi se umple nasul de mirosul sarat si sufletul de dor de mare.

Cand plec acasa de la mare e o mica tragedie, si nu pentru ca ar fi final de concediu, ci pentru ca trebuie sa imi iau la revedere de la mare, o sarut, o mangai, ii vorbesc, ii promit ca voi reveni, si chiar am impresia ca iubirea mea valuroasa ma cheama inapoi cand eu fac ultimii pasi inspre mal...

Si normal ca ador orice e legat de mare, de la tematici de decor, pana la marinari si stil de imbracaminte in dungi alb-albastre.

3. Muzica si dansul.



Cand aud muzica, parca imi trece prin tot corpul. Fie ca e vorba de o muzica "buna", care instrumental te da gata, uneori poate chiar si textul te face sa filozofezi sau sa visezi, fie ca e vorba de o muzica dansanta. Chiar si acasa, cand am prezenta de spirit sa imi fac putin timp si pentru muzica, traiesc din plin fiecare melodie, fie ca o fredonez, fie ca o si dansez. Pentru psihicul meu e mai mult decat o vacanta la munte :D (hai totusi sa nu comparam cu marea :)) ). Cateva minute de dans sunt mai bune decat orice pastile antidepresive :)). Rad, traiesc, iubesc din tot sufletul dupa ce dansez de una singura prin casa (sau oriunde altundeva). Relu mi-a spus de multe ori ca il da gata chipul meu si privirea mea cand dansez (chiar daca nu e o melodie senzuala), pentru ca se vede ca traiesc senzatia din plin si ca simt o imensa placere, si fizica, si psihica :D.



Daca ar fi sa nominalizez concret un obiect legat de muzica, ma emotioneaza mult cele doua casete The Doors pe care mi le-am cumparat din Cluj dupa ce am castigat cinstit niste banuti ca studenta :D.




4. Locurile in care mi-am pus putin suflet. Pornind de la apartamentul in care am crescut in Baia Mare, casa bunicilor din Napradea, casa noastra din Napradea, trecand apoi la locul apropiat sufletului meu de la Cluj, la apartamentul din Baia Mare de dinainte de Alex, si acum la casa parintilor. Ma umplu de dor (as traduce prin iubire si durere in acelasi timp), ma fac sa imi retraiesc toate momentele frumoase din viata mea. Si localitatile in sine. Mirosul din Napradea, sunt innebunita de mirosul ala de iarba, praf si balega :D. Clujul... ma face sa lacrimez de fiecare data cand il vizitez, mi-am petrecut acolo ani atat de frumosi...








Si nu pot vorbi de locuri dragi fara sa amintesc de Grecia. Noi mai mersesem in strainatati din astea cu mare si all-inclusive, in Tunisia si Turcia. Dar Grecia e exact in sufletul nostru. Simt ca acolo imi e locul (chiar definitiv, daca nu as mai simti dor de Napradea, Baia Mare si Clujul amintite mai sus). Simt ca numai acolo vreau sa merg in orice zile libere as mai avea vreodata in viata asta. Nu vreau sa risc sa merg intr-un alt loc, doar pentru vacanta, relaxare, sau distractie. In Grecia ma umplu de iubire, in Grecia ma simt acasa. Si nu vreau sa pierd vremea cu altceva...




Si ca sa enervez si mai mult ochiul cititorului care s-ar fi asteptat la o enumerare concreta a unor obiecte fixe (si putine :D), nu pot sa nu amintesc Israelul. Am fost in 2005 intr-un fel de tabara de matematica, o conferinta mai lunga :D, de o saptamana. In Tiberias, la un hotel superb exact pe malul Marii Galilee. Israelul m-a dat gata. Organizatorii nu ne-au asteptat in Tel-Aviv, asa ca am luat trenul pana la Haifa si de acolo ne-am descurcat sa gasim autogara si sa luam un autobuz pana in Tiberias. Tara e foarte mica, a fost rapid, dar am fost asa recunoscatoare ca in modul asta am reusit sa vedem o parte din adevaratul Israel, oameni adevarati. Nu am vazut nici un scandal. In tren erau tineri cu mitraliere pe umeri (dupa liceu armata e obligatorie la ei si merg in armata ca la scoala), care povesteau si se distrau cu tineri musulmani. Mi-am dat seama ca razboaiele se dau doar intre interesele superioare. In Tiberias am vrut sa iesim seara sa cautam o piata, un magazin mai mare, si ne-a fost putin teama. O chelnerita romanca de la hotel a ras de noi. A zis ca de 9 ani de cand e ea acolo, in oras nu a fost nici o crima, nici un viol, nici o talharie, nici un act violent. Si eram chiar in zona in care prin 73 erau conflictele cu Siria si Libanul, langa dealurile Golan. A, apropo de ani, m-am mirat cum poate tara asta sa arate asa de bine, cand exista abia din 48!!! Pai aproape tot Israelul are apa prin canalizari de la Marea Galilee (care nu e mare, e un lac de apa dulce). Drumuri perfecte. Curatenie. Daca pe un deal indepartat de drum, o piatra reprezinta ceva anume, totul e ingradit frumos si semnalizat.



Din punct de vedere religios, chiar daca nu sunt habotnica, mi s-a parut ireal faptul ca pasesc pe unde mergea Isus. Mai ales ca in jurul Marii Galilee sunt multe locuri biblice: muntele Beatitudinilor, locul unde a inmultit painea si pestele, Marea Galilee insasi pe care a umblat pe apa, raul Iordan si locul unde Isus a fost Botezat, casa Sfantului Petru... Totul a devenit dintr-o data palpabil, nu a mai fost o poveste citita undeva. Divinitatea pluteste in jur in Israel si te conectezi cu ea. Si sa nu uitam ca nu am fost intr-un pelerinaj. Dar fiind acolo la conferinta, ne-au plimbat in jurul Marii si ne-au aratat doar locurile, nu am avut parte de slujbe si alte chestiuni religioase.

Israelul m-a uimit cel mai mult prin oamenii lui. Fie ei evrei, musulmani, ortodocsi sau atei. Nu conta religia. Femeile chiar daca nu sunt incredibil de frumoase, impun respect si admiratie. Sunt adevarate doamne. Arata minunat. De la femeia bogata cu bijuterii artistice de pe sezlongul hotelului, pana la vanzatoarea de la magazinul de saluri. Sunt mandre fara a fi ingamfate. Barbatii, probabil fiind crescuti de astfel de mame, sunt respectuosi si familisti. Nici un barbat din toti pe care i-am intalnit acolo, nici macar vanzatorii din piata sau chelnerii de la hotel, nici un barbat nu se uita la o femeie altundeva decat in ochii ei. Nici dupa ce femeia se intoarce, barbatul nu se uita la corpul ei. Nu face niciodata vreun comentariu, nici macar pentru el. Cei pe care ii vezi cu familiile, sunt incredibil de implicati. Peste tot vedeam barbati care isi tin copiii, le schimba scutecele in public (in timp ce doamna povesteste la un pahar de cocktail cu prietena ei), isi tin de mana sotiile si le protejeaza.

Va spun eu, e tara ideala! :D Off si nu am amintit de bucataria israeliana... :x:x:x de atunci am ramas pasionata de humus, de tahini, de naut, de legume la cuptor (dovlecei, vinete, ceapa, usturoi),...

Din Israel mi-am luat un inel de argint superb, cu un peste, pe care il ador pur si simplu...

5. Chiar daca nu sunt originala, recunosc ca sunt dependenta de Internet.



Fie ca asta inseamna ca sunt in stare sa ma documentez pe orice tema, oricat de adanc (uau, ce vremuri faine traim!!!), fie ca inseamna:

- Facebook - ce bizar e sa-mi placa facebook... dar acolo tin legatura cu oameni ca mine din toata lumea, dar si cu multi prieteni buni din viata reala cu care comunic mai usor asa. Pot acolo sa impartasesc linkuri cu ce gasesc interesant, pot sa citesc multe informatii la zi.

- Blog - of, imi ador blogul. Mai precis, ca ma trage piticul de maneca, ii ador blogul lui Alex :D. S-a nascut cand mi-am dat seama ca simt nevoia sa scriu multe, care poate s-ar pierde pe un forum public, si poate nu intereseaza pe toata lumea de acolo, si atunci mi-am facut culcusul. De la bun inceput m-am simtit minunat si inca nu s-a schimbat nimic. Din contra, simt asa o conexiune faina cu blogul... In plus, cu ajutorul lui am ajuns sa cunosc niste mamici extraordinare, care imi fac viata mult mai frumoasa! Le multumesc cu mult drag, sper ca se simt ele :D.

- Shopul - am ajuns sa lucrez pana dupa 2 noaptea, cum citeam eu ca se intampla si la altii (si ii compatimeam), si sa ne trimitem reciproc la culcare eu si prietena-asociata mea. Si nu pentru ca nu ne-ar ajunge ziua, dar pentru ca lucram cu o pasiune pe care eu nu am simtit-o la nici un job. Felicitari celor care o simt de mai demult :D. Nu-mi mai vine sa ma culc, vreau sa caut materiale, sa scriu postari, sa urc pe blog produse si cate si mai cate... Ma simt vie cand lucrez la asta si simt ca ma reprezinta mai mult decat orice am facut pana acum.

- sursele de informare de care spuneam mai sus, cred ca mi s-ar parea neprietenos internetul asta fara un NaturalNews.com sau fara renegadehealth.com (si as putea continua cu mercola.com, kellymom.com, drmomma.org,....)

- surse de relaxare si informare - la blogul meu sunt dependenta si de blog-roll, pentru ca acolo mi-am pus eu lista blogurilor pe care abia astept sa le citesc. Sunt acolo prietene dragi, sunt mamici cu experienta, sunt guru ai sanatatii, retete apetisante si frumos ilustrate, gasesti ce vrei acolo :D. Ce nu am in blogroll sigur sunt abonata pe FB, dar oricum viata e minunata cu ajutorul lor, le multumesc mult.

- sursa de cumparaturi, itemuri mult mai sanatoase si mult mai ieftine decat ce as gasi eu la noi in oras, si de care n-as fi auzit daca n-ar fi fost internetul.

- internetul e fain si cand vrei sa comunici cu sotul care e mai departe in camera si nu vrei sa-l trezesti pe pitic :)))


5. nu poti sa fii femeie fara bijuterii :D. Ador bijuteriile din argint, ori din cele mai masculine (gen verighete), ori din cele mai vechi, care se vede ca au o poveste in spate. Oricum, fiind o tipa baietoasa si sportiva, nu m-am putut vedea niciodata cu lantisoare finute de aur sau cu cercei lungi.



Inele de argint masculine, cercei de argint pe ureche (in toate cele 4 gauri, doua fiind facute ad-hoc in baia mea din Cluj :D), uneori ceva la gat ce iar ar putea fi purtat de orice baiat.


6. Sandalele ecco.



Am gasit niste sandale ecco intr-un butic in Baia Mare in 1996. Erau gen gladiator, maro, si de atunci nu le-am mai lasat din picioare. Au fost spalate in masina, au fost purtate prin noroaie, si nu au patit nimic nimic. Aveau buretel in interior, invelit intr-o piele intoarsa galbena, sa calc pe moale tot timpul. Au fost cele mai comode incaltaminte ale mele dintotdeauna.

In 2007 daca bine retin, s-a deschis la Cluj primul magazin ecco din Romania. Proprietarul era din Cluj, de aceea a deschis intai acolo, inainte de Bucuresti. Am intrat fascinata inauntru, am admirat toate produsele ca pe niste opere de arta, nu-mi venea sa cred ce vad. Imi batea inima ca si la o prima intalnire cu cineva drag (sau cu familia celui drag :)) ). Insusi patronul a venit atunci la mine sa imi prezinte marfa. I-am spus ca si sandalele mele din picioare sunt ecco si ca le am din 96. A zis ca e imposibil, ca el a adus ecco abia atunci in Romania. I le-am aratat si le-a privit fascinat. Mi-am cumparat a doua pereche de sandale ecco, normal, unele crem, mai sportive putin. A vrut sa-mi vanda ceva produse de curatare, spunandu-mi cat sunt de importante pentru intretinere. I-am spus ca de mai bine de 10 ani eu imi spal sandalele la masina fara probleme. S-a distrat, s-a mirat si s-a gandit ca e si asta o reclama buna la incaltamintea ecco :)). Si mi-a dat produsele acelea de curatare cadou :D.

In 2009, Relu a mers la Bucuresti cu treaba. A intrat la ecco sa-i ia puiului sandale ca ale mamei lui. Si nu s-a putut abtine sa nu-mi mai ia si mie o pereche, de era sa lesin cand am vazut cutia :x. Ecco numarul 3 din colectie sunt un maro mai deschis si putin mai feminine decat nr. 2, dar tot ultra-confortabile.



Pe locul doi as fi plasat bocancii si pantofii sport Sketchers de la Office Shoes, dar nu mai am loc :D.

7. Sunt fan Kenvelo.



Na, am spus-o :)). Cumnata mea mai mica imi spunea acu vreo 3-4 ani ca numai saracii isi mai cumpara de la Kenvelo, si ca oamenii cu personalitate isi iau haine mai de marca. Nu mi-o spunea cu rautate, ne intelegem perfect chiar si cand vine vorba de haine. Dar se mira de fapt, ca orice haina Kenvelo vede la mine ii place la nebunie, dar cand intra intr-un magazin nu reuseste sa vada nimic interesant :)). Mie mi se potrivesc perfect si la silueta, si la temperament, si la comoditate. Nu cumpar orice de la Kenvelo, de multe ori au niste carpe cu sclipiciuri care ma fac sa intorc privirea.

Dar imi plac produsele lor mai sportive, mai clasice, mai army. Si culmea e ca un costum de baie Kenvelo m-a tinut cativa ani la mare si la bazin si la saune si soare, pe cand costumele de baie Jolidon ce le-am avut nu au tinut mai mult de o saptamana la mare...


8. Culorile negru si albastru.



Daca ar fi posibil social as umbla imbracata doar in negru. Dar observ ca lumea ori stramba din nas, ori ma intreaba daca am pierdut pe cineva... Ador culoarea (stiu ca in desen era numita non-culoare :D), si imi place si sa o privesc, si cum se vede pe piele, si cum ies in evidenta orice trasaturi in contrast cu negru. De asta nu reusesc sa suport lenjerie intima alba sau culoarea pielii sau chiar si colorate. Ma caracterizeaza total o lenjerie intima neagra. Ca sa pun totusi o pata de culoare in garderoba mea, pe langa cele 70% haine negre, imi place mult de tot albastrul. Cel inchis, normal :D, bleumarin. Ma calmeaza mult cand il privesc si simt ca ma defineste aproape ca si negru. Albastrul ocupa vreo 25% din garderoba mea :D. Restul de 5% sunt maro si kaki :D.

Ca sa nu mai pierd un numar din top, trec aici si faptul ca ador machiajul puternic al ochilor (smokey eyes) cu mult negru, gri, bleumarin si argintiu. Nu imi place sa imi machiez tenul si buzele, dar ochii... din clasa a 7-a si pana cand am ramas gravida m-am machiat zilnic la ochi, puternic de tot, de ajunsesem sa nu imi mai recunosc chipul cand ma uitam la mine demachiata si nu ma simteam confortabil nemachiata. Cum fardurile bio erau scumpe si nu erau asa puternice pentru un smokey eyes, cand am ramas insarcinata am renuntat la fard.




9. Laptele.



Mai ales cu cereale dimineata. Crud. Nu reusesc sa-mi creez alt mic-dejun, e singurul pe care organismul mi-l accepta :D. Mai am fixatii alimentare, iubesc ceaiul verde cu vanilie sau cu iasomie, la fel si rooibos cu cacao :x. Si chiar daca imi plac mai multe salate cu maioneza si usturoi, cand e vorba sa imi faca mama mea ceva ce stie ca imi place mult, imi propune icre false dupa o reteta pe care nu am mai vazut-o nicaieri si care au dat gata pe oricine le-a gustat.

De cand am ramas gravida si pana acum in 99% din pranzuri nu am putut manca altceva decat o variatiune pe tema salatei grecesti. Adica multe frunze de salata/spanac/cicoare/frunze de sfecla/alte frunze + rosii + castraveti + ardei + ceapa + ulei de masline + patrunjel + busuioc + oregano + menta dulce + feta/telemea/cas/oua. Asa ca nu scapa salata mea din topul asta.



Si portofelul lui Relu e tare suparat de cand am nascut pentru ca am ajuns sa consum aproximativ un kilogram de caju pe saptamana... Am incercat si alte feluri de nuci si seminte, stiu ca e importanta variatia, dar nu ma simt bine dupa nimic altceva. Inainte de sarcina mancam orice nuci si seminte :D.




10. Nu plec de acasa fara mai multi carrieri la mine :)). Si slinguri, si SSC-uri. Nu are rost sa mai dezvolt, ca mi-am expus placerea asta in alte postari :D.





Am expus cam mult, nu? :D Stiu, acuma la final privind peste postare imi vine sa incep sa tai din ea, sa las la muzica doar concret casetele The Doors, sa las acolo nominalizat doar inelul meu de argint din Israel, sandalele mele ecco, etc. Obiecte specifice, cum trebuia de la bun inceput. Dar de ce sa nu va las sa va plictisiti citind si tumultul intern care a dus la atatea nominalizari, chiar daca am deviat mult de la subiect?

Dau leapsa mai departe (daca sunt genul lepselor si nu se supara) la Adriana si Nela.

sâmbătă, 25 iunie 2011

Filmulete

Un update la filmulete, ca nu am mai pus demult.

19 februarie 2011 - Alex il imita pe Lucky cum latra. Stiti ca am mai zis ca incearca sa-l imite. Pentru ca labradorul meu, spre deosebire de mioritic, are o voce mai groasa, si tot tot tot se scutura cand latra. Asa ca Alex cand il vede sau il aude incearca si el sa isi scuture corpul la fiecare latrat.



23 februarie 2011 - Alex se joaca cu masinuta. Era bolnavior, avea febra, si de-abia statea in picioare. Asa ca era si foarte cuminte si era printre primele dati cand a inceput sa se joace singurel. Se pare ca la noi e adevarata vorba aia ca daca e cuminte copilul, sigur e bolnav... Asa era de slabit, incat de-abia se apleca sa vada masina de jos.







(In al treilea filmulet incalta si slapul unchiului Lali. Atunci doar incaltamintea lui o proba. Chiar daca si-o schimba, o stia tot timpul care e a lui. Acum insa incalta orice gaseste, si in ambele picioare, si papuci de-ai lui, si de-ai nostri, si chiar pantofi cu toc.)

12 mai 2011 - Alex il sperie pe Relu. Era o perioada cand spunea si un "Cucu" tare dulce, dar i se pare mult mai simpatic sa strige BAAAUUU



12 mai 2011 - Alex joaca fotbal cu Relu. Ca de obicei cand rade mult, il apuca sughitul. Nu am reusit sa-l prind in filmulet cum dupa ce dadea gol, incepea sa sara pe loc fericit si sa spuna "go-go-go-goooooo"!



27 mai 2011 - Alex danseaza pe muzica populara. Problema e ca ii place doar asta de Ardeal :)). Asa ca stam cu televizorul pe Hora TV. In momentul in care eu am vrut sa-l filmez cum dansa el de numa numa singur, a inceput la tv o doina :)). Si in plus, a si vazut camera si nu a mai vrut sa danseze. Asa ca ne-am multumit cu o melodie de pe Etno. Va trebui sa ma credeti pe cuvant ca pe melodiile ardelenesti de pe Hora are niste figuri si mai comice si pline de energie :D.



1 iunie 2011 - Alex striga MAMA. Da, de 1 iunie mi-a facut un cadou de m-am topit. S-a trezit din somn si in loc sa maraie ca de obicei, i-am auzit glasul cristalin strigand "Mama!". El a mai zis mama si pana acum, dar mai mult soptit. Si nu ma striga, ci daca il intrebai cine vine, sau cine e acolo, raspundea "mama". Ei bine, din 1 iunie ma striga toata ziua!!! Peste tot! :))



1 iunie 2011 - Alex uda florile si striga Mama



1 iunie 2011 - Alex uda florile si il uda pe bunicu'



13 iunie 2011 - eu incerc sa-l fac sa spuna NU. Asa de mult imi place cum spune NU, incat toata ziua il provoc :)). Dar in filmuletul asta nu am reusit :D.



16 iunie 2011 - Alex uda florile si spune NU



17 iunie 2011 - Alex ne arata cum o striga pe mama, cum il striga pe tata, si apoi spune NU



21 iunie 2011 - "Alex, cat o iubesti pe mama?" "Muuuu" (Muuult)



21 iunie 2011 - cum fac animalele. Pana la excursia de la Timisoara eu il invatasem doar cum face leul, ca sa-l pacalesc sa deschida gura si sa-i vad maselutele. Facea singur ca si calul cand vedea unul, si imita cateii. In rest, eu ii spuneam ca gaina face cotcodac, dar nu incercasem niciodata sa il fac sa repete. Asa ca la Timisoara m-a uimit cand a inceput el singur sa imite anumite animale. Si am vazut ca orice animal il intreb, in general stie. Nu am facut filmuletul pentru lauda, pentru ca stiu ca sunt multi copii care imita animalele inca dinainte de 1 an. Dar mie mi se pare asa de dulce, mai ales cand zice "miaaau". In plus, e tare dulce ca ma pune el sa-l intreb si sta drepti, isi freaca manutele de emotie si ofteaza din cand in cand.



21 iunie 2011 - prin camera Alex ma fugareste si ma calareste. Cam asa ne jucam noi in fiecare seara. In plus, ce mai facem si nu am filmat, e sa ne iubim tare tare in fiecare seara, ma imbratiseaza si ma pupa :D.

marți, 21 iunie 2011

Dileme legate de Tongue Tie

Sau frenulum lingual cum ii zice la noi.

Cand era mic, Alex plangea la fiecare supt. Am cautat atunci pe net orice posibile cauze si am gasit de la rosu in gat, otite, frenum lingual prea scurt, la colici si reflux. Ce-i drept ca la Alex pe langa refluxul destul de "vizibil" mai era ceva si de ordin psihologic. Pentru ca la orice schimbare plangea, daca intr-o zi ne veneau musafiri stiam sigur ca ore intregi va plange apoi. Chiar si suprastimularea din partea noastra il obosea, si nu ma refer la jucarii luminoase muzicale, ci la povesti. Ajunsesem sa le poruncesc celor din familie care il mai tineau cat mergeam eu la baie sa nu cumva sa inceapa sa-i povesteasca, pentru ca asta micu' se concentra asa tare incat dupa aceea era rupt de oboseala, nu putea suge si trebuia sa-l adorm intai si apoi sa suga. Na, probleme... :D

Dar cand am citit atunci despre tongue tie spunea ca daca poate sa suga e ok, trebuie lasati in pace. Sau am mai gasit in alte surse ca daca isi poate scoate limba mai departe de buze nu e grav.

El avea si inca are limba in forma de inimioara cand si-o scoate afara. O poate scoate destul de in afara dupa parerea mea, dar tot pare varful tras in spate.

Luna trecuta am citit acest articol: http://www.analyticalarmadillo.co.uk/2011/06/top-ten-tongue-tie-myths.html si de atunci am cazut pe ganduri. Se pare ca ceea ca ma linistise pe mine, ca nu e tongue tie, erau niste mituri. In plus, Alex bifeaza de acolo multe simptome ale tongue tie. Asa ca e foarte posibil ca atunci cand plangea el la san cand era mic, sa fi fost de durere de la limba, in timp ce incerca sa isi potoleasca foamea...

Sunt ingrijorata pentru ca acolo spune ca dupa ce nu mai sunt bebelusi operatiunea se face sub anestezie. Ma mai ingrijoreaza ce zice acolo, cate rele se pot intampla daca limba e lasata asa. Si ma ingrijoreaza ca la noi mi se pare ca nu ma pot duce la un doctor de incredere care sa se priceapa si sa faca ceea ce trebuie. La noi daca mergi cu o raceala il cauta imediat la penis sa-l decaloteze fortat. Asa ca daca mergi cu probleme cu limba, sigur o taie, si daca trebuie, si daca nu.

Eu sunt asa de impotriva operatiilor astora de rutina, care se pot evita, sau care sunt facute doar ca o moda. Dar nu as fi impacata daca as afla ca are tongue tie si nu o rezolv cum trebuie.

Articolul l-am gasit cu legatura la probleme in alaptare. Ca sunt multe mame care au lapte si totusi copilul nu vrea sa suga. Astfel ajung sa pompeze lapte si/sau sa ii dea formula. Am auzit de foarte multi copii care nu vor sau nu stiu sa suga la san. Uite ca poate in multe situatii s-ar putea rezolva cu o mica taietura, chiar daca mi se pare asa de nenatural! Adica eu chiar m-as fi gandit ca venim pe lume perfecti...

De ce mi-e teama?

- ca ii va afecta vorbirea - am inceput sa-l studiez, mi se pare ca ar vrea sa vorbeasca dar nu poate. Nu poate sa spuna litera L deloc. Spune intr-o veselie "ca" la cal si la sfarsitul cuvantului isi duce limba ca si cum ar zice L, deci nu intentionat spune doar "ca". Dar nu iese nici un sunet. Si dupa cate am citit in ultima vreme, problemele de vorbire nu se limiteaza la sunete, ci si la intarzierea vorbirii

- ca ii va afecta dantura - se pare ca bebelusii cu astfel de probleme au o dezvoltare nearmonioasa a danturii

- ca ii afecteaza si ii va afecta modul de hranire - copiii cu tongue tie refuza sa manance solide


Semne pe care le indeplinim pentru diagnostic:

(luate din lista simptomelor de aici http://milkmatters.org.uk/2011/04/15/tongue-tie-the-hidden-cause-of-feeding-problems-however-you-feed-your-baby/, unde se gaseste si o lista cu problemele aparute la un tongue tie netratat.)

- supt bizar la san urmat de ragade - hai sa zicem ca asta se intampla tuturor la inceput
- plans la san - ohoooo, in primele 6-7-8 luni la toate supturile de zi. Ore intregi. Cel putin o ora la un supt... :(
- supt galagios, se aude cum inghite laptele
- mastite si canale infundate - inca le bifez cam o data pe luna
- reflux - mda :( - explicatia lor pentru colici si reflux date de tongue tie e faptul ca bebelusul nu prea poate sa suga cu putere, dar are noroc de o mama cu mult lapte (da, si eu am avut let down reflex foarte puternic). E un noroc pentru ca astfel copilul nu e subnutrit. Dar din cauza ca el nu are putere sa suga puternic, nu va ajunge la laptele gras, ci suge cantitate mare din cel apos, de inceput. Care are mai mult zahar si provoaca colici. Si sugand cantitate mai mare de lapte, provoaca reflux.
- sughit frecvent - of Doamne, aproape zilnic are cate o repriza, mai ales dupa ce rade
- bebelusul nu doarme adanc - si aici ne incadram :(, la orice miscare sau sunet se trezea
- besica de supt pe buza superioara - a avut in primul an, eu credeam ca e normal
- refuza sanul - da, pana la 10 luni nu am reusit sa-i dau decat daca l-am adormit inainte, altfel striga cand il aplecam la san, chiar daca ii era foame
- refuza solidele sau lingurita, de multe ori avand un gest de voma - da... :(
- salivare excesiva - asta se poate confunda cu salivarea datorata dintilor, dar o bifam din plin

Inca un articol pe tema aici: http://www.tonguetie.net/index.php?option=com_content&task=view&id=3

Aici http://www.mothering.com/community/forum/thread/748899/anyone-else-with-an-intact-tongue-tied-toddler/20
sunt si pareri contra taierii fraului limbii.

Acum dilemele:
- cum pot sa stiu sigur daca are problema asta?
- la ce doctor sa merg?
- daca spune doctorul ca vrea sa-i faca frenulectomie, sunt de acord? Of Doamne, ca nu vreau sa ajung la spital din proprie dorinta, sa se sperie Alex, sa il doara, sa planga mult, sa sangereze, sa simt ca ii fac rau... cand poate ar trebui sa ajungi la spital doar cand esti cu adevarat bolnav. Ma tot gandesc la cat sunt de mizerabile spitalele noastre ca imi duc copilul sanatos si va face ceva complicatie, sau va lua ceva boala de acolo :(. Dar apoi iar imi amintesc ce am citit si nu stiu ce e mai bine sa fac... Nici nu am incredere ca doctorii de la noi se pricep la asta.

Astept si parerile voastre, cu drag :)

joi, 16 iunie 2011

Sesiune de poze pentru Kiddy Shop :)

Azi, de fapt ieri pentru ca e trecut de 12 noaptea, am avut o sesiune de poze pentru produsele Poarta-ma!. Eu cu Alex fotomodele :D, prietena si partenera mea Di era multitasking (distrat Alex, desfacut produse, impachetat produse), iar sotul ei a fost maestrul care a scos din noi ceva frumos :).

Mai multe despre cum ne-am gandit sa aducem aceste produse aici. Produsele le puteti vedea in magazin aici.

Chiar daca in gradina era prea multa lumina, si cate o creanga deranja poza, chiar daca pe jos erau dude putrezite, pe care maestrul fotograf a si alunecat si a cazut :D, chiar daca Alex nu avea rabdare si nu voia sa-si lase jucariile din mana, chiar daca l-am descaltat ca sa arate mai bine si asta a insemnat ca imi luam slingul pe mine cu el in brate, pentru ca pe jos nu prea putea calca de dudele amintite mai sus, chiar daca a trebuit sa stea cuminte la 2 mei-tai-uri, 3 slinguri cu inele, 2 slinguri fixe si un wrap tesut, chiar daca toate astea se intamplau pe o caldura mare si cand se apropia ora lui de culcare, chiar daca s-au facut doua pauze pentru supt :D... toate astea nu se vad in pozele minunate:



































Si Alex dupa ce a terminat sesiunea foto:



Am avut noroc si nu a trebuit sa pozez si cu wrapul elastic pentru ca aveam deja niste poze frumoase, cu prietena mea Ioana si fetita ei Alexandra, de la Botezul Alexandrei:





Editez ca sa adaug un link, de pe blogul Poarta-ma!: http://poarta-ma.blogspot.com/2011/06/prietenii-mei-virtuali.html. Recunosc ca sunt undeva pe un nor de fericire. O admir pe Diana de atata vreme, si acum sa o citesc scriind asa de frumos despre mine e ceva ireal. Multumesc, Diana! Nu am cuvinte ca sa multumesc si ca sa exprim ce simt acum.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...