duminică, 31 octombrie 2010

Dovleceii mici

De la inceputul sarcinii am citit si am scris pe un forum cu burtici de septembrie-octombrie 2009. Dovleceii nostri au inceput sa se nasca din iulie, si pana in noiembrie. Asa ca acum, cand in mod oficial se incheie un an de mamicit, o mamica speciala s-a gandit sa ne faca o surpriza. A inceput munca de detectiv sa faca rost de poze, apoi a muncit pe acest colaj:



Cred ca il voi admira multa vreme. Ce copii frumosi avem! A trecut un an, deja doua mamicute sunt din nou cu burtica. Viata e frumoasa, e minunata, e superba! Pentru a-i vedea mai de aproape, normal, click pe poza, iar apoi click inca o data sa faca zoom.

Si aceleasi poze, puse intr-un filmulet.

joi, 21 octombrie 2010

Bilant + ce mai facem + avocado

Bilant

Am uitat sa fac bilantul de la 12 luni. Spun 12 luni pentru ca nu voi lua sa recapitulez fiecare luna in parte, sa fac un tabel pentru tot anul, cu ce a facut in fiecare luna, cu greutatea, cu alimentele introduse, etc.

Greutate: 10.33 kg, deci un plus de 30 de grame doar. E drept ca in ziua aceea de raceala a scazut mai mult de 200 de grame, si apoi le-a recuperat acelea. Si e drept ca acum umbla in picioare de numa! :D

Alimente introduse: ardei (nereusit, pentru ca dupa prima zi nu a mai vrut sa manance, nu i-a picat bine si s-a iritat la fundulet), pastarnac, struguri, quinoa. Adica de toate, si legume, si fructe, si cereale. Lactate aman cat pot de mult sa ii introduc si pentru ca stiu atatea rele despre lactate, si pentru ca el daca suge asa de mult nu mi se pare normal, cand in sfarsit mai baga si ceva solid in gurita, sa ii dau acelasi tip de aliment. Are nevoie de alte vitamine si minerale. A, si chiar daca orezul nu e un aliment nou, a papat prima data rondele de orez. I-au placut.

Lapte: toata ziua, toata noaptea.

Dinti: numarul 8.

Progrese: mers de o manuta si apoi mers singur in picioruse :x :x :x. In plus, "vorbeste" mult :D si face incredibil de multe lucruri prin casa, imitandu-ne pe noi.

Avocado

Alaltaieri i-am dat prima data avocado. Asa, direct luat cu degetul din fruct. Inca nu stiu daca sa il combin cu fructe sau cu legume :D. I-a placut foarte mult, si-a intins gurita dupa degetul meu de cateva ori! Super! Chiar am uitat sa spun ca am observat ca are deja un aliment preferat: cartoful dulce! In foarte putine situatii il refuza.

Acuma sa vedem cum facem cu cele 4 zile, ca ni s-au incalecat cu alt aliment :D. Eu niciodata nu ii dau doua alimente noi in acelasi timp, ca sa pot verifica reactia. Dar azi dimineata a facut circ sa-i dau jumatatea de lamaie ce era pe masa. I-am dat-o, convinsa ca se va stramba si o va lasa. Da de unde! A lins si a muscat din ea cu foc! :))) Asa ca va trebui sa-i introduc portocalele, sa aiba macar ceva gust bun :D.

Ce mai face

Ieri a mers la semineu, a deschis portita aceea de fier si a pus inauntru un con de brad gasit langa. Apoi a mers la gramada de lemne si a luat un lemn, cu care a inceput sa amestece in jar! :)) E clar ca l-a vazut pe Relu cum face focul si a privit cu atentie!

Am mai zis oare ca tot ia sticle si stropitori si le duce la fiecare ghiveci de floare, sa "ude florile", cum o vede pe bunica?

Se ridica singur in picioare fara sprijin, de pe loc. Foarte usor si foarte repede. Mai repede decat mine, ca trebuie sa ma ridic fortat sa fug dupa el. Si muuuullltt mai repede si mai usor decat bunica :D. Umbla mult prin toata casa. Ieri s-a ridicat de doua ori cu ceva greutate in ambele maini, fara sa se sprijine deloc pe podea. Ne trezim cu el umbland pe langa noi, in spatele nostru, fugind sa ne intreaca, etc. Mi se intampla ca bag o haina in dulap si cand ma intorc nu mai e in camera :)) si fug repede dupa el sa nu ajunga la scari...

Se urca acum pe orice, pe scaunul de masaj, pe fotolii, pe masute de cafea... Pe o scara din aceea de interior (de urcat la etajere superioare, o scarita) se urca pana sus singur, tinandu-se de margini, l-am filmat acu vreo doua saptamani, trebuie sa caut filmul.

Tipa de dragul de a se auzi. "Daaaa" si "Baaaa" in continuu :D.

A gasit un cablu din acela de video, cu 3 capete, alb, galben, rosu, si a mers cu el direct la televizor, unde a gasit gaurile corespunzatoare, si a incercat sa bage cablul. Cu multa rabdare si cu multa pasiune. Normal ca nu a reusit, dar era tare scump. Si am chestionat pe toata lumea, nimeni nu a umblat cu respectivele cabluri in ultimele luni, deci nu avea pe cine sa vada facand asa ceva. Doar ca i s-a parut lui normal ca daca gaseste o mufa sa o bage undeva.

Isi iubeste mult animalutele de plus care sunt foarte moi. Se pune pe ele si rade si "spune" ceva, ca si cum ar suna "aaaaiiii ce draga imi esti".

A primit de ziua lui o chestie de lemn cu multe activitati ce se pot face cu ea. Si are un buton de lemn, care daca e apasat scoate un sunet. El nu il poate apasa asa tare. Asa ca imi cauta mana, imi prinde degetul aratator si mi-l duce la butonul respectiv, tot apasand pe el cu degetul meu :D.

Afara tot timpul isi ia un mar de sub mar si rontaie pe el. Merge la Lucky sa il linga Lucky pe maini si Alex sa rada in hohote. Scoate pamant din ghivecele cu flori. Ia matura si incepe sa mature. Isi plimba caruciorul. Merge prin spatele casei printr-un fel de sant cimentat, care ii place foarte mult, e aleea lui, are deja un ritual, cand mai are vreo 2 metri pana in capat se intoarce sa il iei in brate sa vada sus :D. Tot timpul vrea sa mearga in magazia cu unelte.

Mereu are ceva "de lucru". Ia o piatra dintr-un loc, o pune in alta parte, ca de acolo sa ia o frunza. Si tot asa un du-te-vino. Si in casa la fel. Alaltaieri a furat o jucarie de la ultimul etaj, a fugit cu ea pe scari razand. Apoi la etajul nostru a luat un cos impletit (de fructe, de paine) si l-a dus sus, a pus o hartie in el si a inceput sa-l roteasca in aer, sa amestece hartia bine :D.

Tot timpul vrea afara, si daca deschidem usa de la balcon e jale daca nu-l lasam.

Ma iubeste si ma dragoseste incredibil! Se lipeste de mine, isi lipeste obrazul de al meu, isi pune mainile pe dupa gatul meu sa ma stranga in brate! :x :x :x Si asta de multe ori intr-o zi. Daca nu ma vede doua minute, si il las la mami, pe cand vin inapoi fuge razand inspre mine, eu ma aplec la el, si ma strange in brate, si geme asa, a dor, si rade, si isi pune capul pe mine :x :x :x. Ma termina!!!

Face cucu-bau singur, se ascunde dupa ceva/cineva, sau inchide/deschide usa.

Are turn de lemn cu discuri (turn Montessori ii zicea de unde l-am luat). De vreo doua saptamani i-a reusit in sfarsit sa si puna discul pe ax, pana acum doar le scotea. Dar nu il pasioneaza. Mai mult ii place acum sa bage prin gaurile discurilor tot felul de alte obiecte, in special pixuri.

Face tai-tai, dar foarte suparat, aproape plangand. Pentru ca el plange cand se desparte de oricine, chiar daca e cineva cunoscut doar de 5 minute :D.

De cand a implinit un an mananca foarte mult! :D Adica asta inseamna ca de la maxim o lingurita (ma refer la lingurite de-a noastre, de adulti, ca in cele de copii nu pot masura, findca sunt diferite) de legume cu cereale pe zi, la vreo 3. Si de la maxim o lingurita de fructe pe zi, la vreo 2. Si in plus, mai bea si cam 3 picaturi de apa pe zi. Si mai molfaie si pe rondele de orez. Azi a batut recordul si a mancat o rondea mica de orez, din cele de la Organix. Da, inca mai avem punga cumparata saptamana trecuta, ne va tine vreo luna probabil :D.

Din cauza ca il vad ca mananca mai bine, m-am hotarat ca la prima ocazie (care va fi probabil saptamana viitoare, sa scap de stresul nuntii din weekend) sa fac un tabel cu alimentele introduse, cu alimentele ce le mai puteam introduce pana la varsta asta, pe tipuri. Si sa fac un fel de plan, de genul "saptamanal obligatoriu sa pape macar o data avocado, sau fasole verde". Uite, de exemplu fasolifere nu i-am dat de multa vreme. Nu mi s-a parut normal sa ma stresez cu asta daca el de multe ori nici nu deschidea gura la lingurita, sa guste macar. Dar va trebui sa fac ordine in planurile noastre. Si am citit in multe locuri ca nu e important zilnic sa-i amesteci de toate, dar sa te asiguri ca intr-o saptamana mananca variat.

Nu mai stiu acum ce as mai fi vrut sa spun ca face, dar oricum, eu il ador si il admir toata ziua. Mi-am amintit cat de mult mi-a placut cand am citit postarea unei mamici cand printesa ei a implinit un an, si am stiut ca eu nu ma pot exprima asa frumos: http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2010/08/douasprezece-luni-file-de-poveste.html.

Alte linkuri

Postare asta http://mofturisicopilarii.blogspot.com/2010/10/treci-la-tzatza-cealalta-e-mai-mult.html mi s-a parut super! Si in plus, mi-a amintit de un articol citit saptamana asta: http://www.todaysparent.com/baby/breastfeeding/article.jsp?content=20100920_152139_6172&page=1.

Inca un articol frumos http://mothering.com/all-things-mothering/breastfeeding/in-honor-of-attachment-parenting-month.

Cine il poate ajuta pe David: http://injoaca.wordpress.com/2010/10/18/ajutor-pentru-david/.

Critico-mamica a inceput sa faca un dictionar de termeni mamicesti. Lore de la doar in brate a descris doi termeni interesanti. Mi-a placut si mie mult cand am citit de breastcrawling, si am gasit filmulete superbe. Chiar asta din postare nu imi place chiar asa de mult, pentru ca e multa lume, nu e ceva intim, si mi se pare ca il lasa sa se chinuie pe puiul mic http://doarinbrate.blogspot.com/2010/10/mamipedia-un-dictionar-scris-de-mame.html.

Un filmulet incredibil, cu supravietuitoarea unui avort: http://floridecires7.blogspot.com/2010/10/povestea-unei-supravietuitoare-unui.html.

Cum sustin medicii alaptarea: http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2010/10/cum-sustin-medicii-alaptarea.html.

Si un articol foarte util pentru viitori parinti si pentru noii parinti http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2010/10/cum-am-supravietuit-primului.html.

miercuri, 20 octombrie 2010

1 an in imagini

Prima luna



A doua luna



Primul Craciun



Luna a treia



Luna a patra



Martisor



8 martie



Luna a cincea



Luna a sasea



Luna a saptea



Luna a opta



Luna a noua



Luna a zecea



Luna a unspea



Luna a doispea





Alex la 1 an:



























(pozele de la un an de mai sus sunt facute de prietenul nostru Colesa Tiberiu)







(cele 3 poze de mai sus sunt facute de prietenul nostru, Hajdu Tamas, tati de Iza

sâmbătă, 16 octombrie 2010

1 an

Scurt, scurt, ca imediat ma chemi la tine, pui drag!

La multi ani, puiul meu scump, sa fii sanatos si fericit! Sper ca iti bucuram si noi zilele cum ni le bucuri si tu pe ale noastre! Si deja ma gandesc ca abia dupa ce vei deveni tatic vei intelege cat de mult te iubim si cata fericire ne aduci.

Minunea mea, nu-mi vine sa cred ca a trecut un an de cand ai venit pe lume! Un an de maxima fericire si de iubire suprema! Cat de fada era viata inainte, cat de fara sens, si nici nu-mi dadeam seama! A trecut un an de cand te-am luat in brate si mi te-am lipit de trup si de suflet! Un an in care am trait impreuna cu tine fiecare progres, fiecare cucerire, fiecare zambet, fiecare constatare! Multumesc ca mi-ai permis asta! Iti multumesc ca ma lasi sa te iubesc!

Esti baiat mare acum, azi ma uitam la tine plina de uimire! Scumpul mamei! Minune mica!

Ii multumesc clipa de clipa lui Dumnezeu pentru tine!

Te iubim!

Parca in asentiment cu gandurile mele e ultima postare de la blogul cu balonul roz: Pe moaca de copil

vineri, 15 octombrie 2010

Aniversez ultima zi cu burtica :D



Aceasta e ultima poza a lui Alex in burtica. 16 octombrie 2009, ora 5:30 dimineata. La 6:40 s-a nascut Alex.

Am rasfoit acum pozele din prima luna a lui Alex (cu lacrimi in ochi, desigur!) si nu-mi vine sa cred ca a trecut un an. Asa cum dragoste ca cea pe care o simt pentru Alex nu am mai simtit niciodata, si asa cum nu am fost niciodata asa de fericita ca in acest an, asa si timpul mi se pare ca s-a distorsionat complet! Primele luni mi s-au parut lungi, iar acum aveam impresia uitandu-ma prin folderele de poze ca parca unele au fost facute saptamana trecuta, asa de bine imi amintesc anumite faze.

La noapte incepem petrecerea la ora 4, ora la care mi-au inceput contractiile. Si la 6:40 sigur ne distram impreuna! :)

Ce emotionant mi se pare totul! L-am pus pe Alex pe mingea de gimnastica acuma seara, spunandu-i ca acu un an sarea pe ea si se legana pe ea, dar cu capul in jos :D. El se pregatea puiul sa vina si eu nici nu stiam. Scumpul lui mama, iubirea lui mama, minunea lui mama! :x :x :x

joi, 14 octombrie 2010

Quinoa + emotii

Azi a fost a treia zi de quinoa. Mie imi place :D.

Am emotii. Maaari! Sambata e ziua lui Alex. In al doilea rand :P de cand cu problemele de tiroida eu sunt stresata inaintea oricarei schimbari de rutina. Asa ca si daca nu vom face chef, vin la noi doar bunicii de la Cluj si nasii de aici, eu tot sunt stresata cu organizarea, cu ordinea prin casa, cu planificatul intalnirii asa incat sa nu se nimereasca pe somnul lui Alex. Care somn eu nu-l pot prevedea, in fiecare zi are altfel programul.

Dar in primul rand de cate ori ma gandesc ca vine ziua lui Alex imi amintesc zilele de anul trecut de pe vremea asta. Si imi vine sa plang, asa ca sambata sigur voi fi toata plansa! :))

Acu un an pe vremea asta nu stiam cand mi se va schimba viata, si nu stiam cum mi se va schimba viata. Si imi amintesc continuu seara de 15, dimineata de 16 cand puiul a venit in lumea asta, si imi vine sa plang de emotii. Nu-mi vine sa cred ca a trecut un an.

Mi-ar fi placut ca pana la ziua lui sa scriu povestea nasterii lui. Dar nu am reusit. Si mi-ar placea ca sambata sa postez si aici ceva memorabil. Dar nu voi putea nici de emotii sa gasesc cuvintele potrivite, si nu voi putea din lipsa de timp. Poate si duminica vom fi ocupati...

Dar voi incerca sa recuperez saptamana viitoare. Ahhh, atunci am alt stres :)). Sambata cealalta (23 octombrie) vom fi nasi la o nunta la tara. Nunta de noapte. Si am in primul rand stresul efectiv al acelei zile, pe care o intorc pe toate partile ("oare daca adoarme puiul exact cand trebuie sa plecam la mire acasa cum fac?", "dar daca nu-si face somnul de pranz pe la 14-15 cand plecam de acasa?", "dar daca la 21 cand incepe la restaurant puiul deja ar vrea sa doarma?", "unde il culc?", "ce ma fac ca el cand se trezeste noaptea (de zeci de ori de altfel) e musai sa fiu langa el sa-i dau tzitzi?"). Apoi mai am si de rezolvat saptamana viitoare niste chestii, de cumparat de prin oras ce cumpara nasii, de comandat lumanarile, etc.

Asa ca numai la sfarsitul lunii voi putea spune ca am scapat de stresuri si emotii. Si voi putea savura linistita faptul ca puiul meu are 1 anisor! (si apoi sa inceapa incet incet stresul "la anul pe vremea asta voi fi la servici..." :)) )

Editez rapid: de citit postarea si comentariile frumoase: http://poarta-ma.blogspot.com/2010/10/international-babywearing-week-ziua-7.html

miercuri, 13 octombrie 2010

Despre imunitate si raceli - doar o ciorna

Am facut o adunatura de linkuri. Probabil ca nu veti avea vreme sa le rasfoiti pe toate, eu mai mult le-am adunat pentru mine, ca la favorite e varza la mine :D. Putine sunt speciale pentru copii. Dar m-am gandit ca si cele referitoare la imunitatea adultilor sunt de folos. Si pentru noi, dar si pentru pui putem extrage ce ni se pare ok (de exemplu alimentatia bogata in vitamine). Deci pana la urma inca tot nu am gasit de echinaceea daca se poate da la copii. Oricum nu aveam un produs in minte. Imunogripul e cu zahar, orice sirop e cu zahar, tincturi nu-i voie, ceai nu bea :D.

- Building a Child's Immunity the Natural Way

- Boost Low White Blood Cell Count and Immune Function Naturally

- Asta nu e atat despre imunitate, cat despre importanta amanarii diversificarii Heed Natural Timing before Infant Introduction to Solid Food

- Cica laptele matern are si celule stem Stem Cells Discovered in Human Breast Milk

- Cat e de sanatoasa mierea, dar neaparat cruda, nepasteurizata The healing power of honey: From burns to weak bones, raw honey can help

- Use Natural Remedies for the Common Cold

- Asta il pun desi nu am vazut la noi nicaieri uleiuri esentiale terapeutice (nu de aromaterapie) Raise Your Immunity Frequency With Essential Oils to Beat the Common Cold

- Boost Immunity with Four Natural Foods and Supplements

- Broccoli: A Natural Way to Build Immunity

- Probiotics are Essential in Preventing Disease and Maintaining Health

- de ce nu e bine sa exageram si cu suplimentele astea Harmful Chemicals Found in Liquid Medicines for Babies

- Superbugs: Drug Resistant but Not Herb Resistant

- Herbal Alternatives to the Flu Shot

- stiu ca probioticele sunt mult mai bune din mancare fermentata, dar la copii nu prea se poate aplica asta cu fermentarea cu sare asa multa, nu? Easy-to-Make Fermented Vegetables Boost Immunity and Improve Health

- How to Build Natural Immunity against the Swine Flu

- Top 12 Foods for Healthy Immune Response

- Prominent Physician Advises Against Flu Shots

- Vitamin D -- The Master Key to Optimal Health

- Can Vitamin D Cure the Common Cold?

- Am zis eu de spalat pe maini ca sa te aperi de raceli, dar nu m-am referit la ultra-igienizare! In nici un caz! Antibacterial Soaps Should be Avoided

- Si una comica, nelegata de imunitatea copiilor The Unromantic Truth About Why You Kiss


Concluzia pe ziua de azi (ca poate in timp o mai modific :D):
- tzitzi rulz
- scos la aer
- spalat pe manute
- sa nu ia contact direct cu bolnavi
- papi bun si sanatos, fara zahar, fara alimente procesate, dar bogat in vitaminele C, A si E, si mineralele zinc si seleniu
- vitamina D

Daca avem impresia ca exista risc de raceala (aglomeratie, treceri dese de la frig la caldura, etc):
- vitamina c
- probiotice
- trebuie sa studiez echinaceea, ca e benefica doar inainte de atac

Daca raceste:
- lapacho (incerc un ceai)
- olive leaf (nu am cautat inca daca sunt si ceaiuri sau doar tincturi si pilule)
- apa cu sare in nas e foarte benefica
- mai studiez si altele si din linkurile de mai sus, ce ar merge si la copii, si de pe net, de exemplu produsul acela cu argint coloidal
- fac o schema si din cartea lui Shazzie ca nu reusesc sa tin minte nimic...

marți, 12 octombrie 2010

Mix (ce mai facem, imunitate, zahar)

Aseara am publicat o postare, dar fiind inceputa saptamana trecuta, mi-a publicat-o inainte de cea cu babywearing-ul: postarea de ieri. Si cum eu de obicei pe alte bloguri citesc doar ultima postare, m-am gandit sa o amintesc.

Chiar asa, ca o concluzie finala ma bucur foarte mult ca postarea cu babywearingul a avut si comentarii negative, pentru ca asa mi-am dat seama ca nu am lamurit destule lucruri. Poate multa lume se gandea "de ce sa alaptez daca uite ce plangacios e Alex?" si alte intrebari asemanatoare. Am lamurit problemele si am aflat de atatia alti copii crescuti cu dragoste care sunt minunati!

Ca un regret totusi al perioadei obositoare de inceput de octombrie, mi-as fi dorit foarte mult in 5 octombrie sa fac poze cu Alex in dreptul burtii mele ca sa vedem cat a crescut de la aceste poze din 5 octombrie 2009:







Ieri am primit slingurile fixe cumparate de la sling.ro cu ocazia super-promotiilor de saptamana babywearingului. Am luat doua slinguri fixe la pretul unuia! Unul maro/flori, adica are o fata superba maro si una superba cu floricele, si unul albastru, tot cu doua fete superbe, una mata de zi si una satinata eleganta! Deci in total, la pretul unui sling am luat 4 posibilitati de purtare!

La capitolul ce mai face, am uitat sa mentionez ca joaca fotbal. De vreo 2 luni da cu piciorul in tot felul de mingi si merge dupa ele sa le trimita mai departe cu un sut. Ma distreaza ca daca mingea ajunge intr-un colt, se tine ca un fotbalist cu mana de perete sa se aplece sa dea cu piciorul in minge.

Se duce cu sticle goale de apa si se preface ca toarna la flori (cum a vazut-o pe buni) sau in alte vase, sau chiar in pahare.

Striga toata ziua Ba-ba (pe buni) si cand il vede pe bunicul spune "Ba-bu".

Langa masa de infasat este o rama cu mai multe poze cu el. De cateva zile se uita la poze, "povesteste" si zambeste. Daca incep sa ii arat "aici e Alex, aici e Alex cu mama, aici e Alex cu tata", incepe sa rada fericit :)).

Se joaca cu lemnele. Azi dimineata scotea cate un lemn din galeata si ii dadea bunicului, care le punea pe rand pe foc. Cand nu a mai ajuns pe fundul galetii, dupa cateva incercari, a ridicat galeata si i-a dat-o asa bunicului :D sa se serveasca singur.

Are in sfarsit o jucarie pe care o dragosteste. Pana acum le studia, si le atingea cu degetul fiecare amanunt. Dar nu l-am vazut imbratisand razand o jucarie pana acum. Acum ii este foarte drag Ham-Ham.

Sambata l-am tuns pentru a patra oara. Ca sa nu avem motz de ziua noastra :D.

Ieri si-a vandut Relu masina. El are pasiunea asta de a-si tot schimba masina pe una mai buna. A inceput cu bani putini luati imprumut, isi cumpara o masina, o foloseste cateva luni sau un an, si apoi o vinde la un pret mult mai mare. Asa ca urmatoarea masina cumparata e mai scumpa. Nu ma pot supara pe el pentru ca nu baga deloc bani in ele, pe cand le vinde iese pe plus, dupa ce o si folosim un an. Dar ma atasez de ele. Asa ca acum nu am cum sa nu fiu melancolica, era vorba de masina cu care Alex a fost adus acasa de la maternitate, masina cu care am mers in concediu in Grecia cu Alex, masina in care a supt Alex... deci o masina plina de amintiri frumoase.

Trebuie sa aprofundez capitolul "imunitate". Nu imi dau seama daca e suficient sa manance sanatos si sa iasa mult afara la aer curat, sau trebuie si ceva produse naturale. Logic mi s-ar parea sa fie suficienta o viata sanatoasa. Mariamirabela a abordat subiectul aici: http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2010/10/imunitatea-incotro.html. Am si raspuns acolo ceva. Dar nu am mai aprofundat problema. Nu am apucat sa caut, sa cercetez despre echinaceea de exemplu.

Oricum, cele mai importante mi se par vitamina D, si o alimentatie bogata in vitamina C si zinc. Si igiena! Am citit tot felul de articole in care se demonstreaza cat de important e spalatul pe maini in prevenirea imbolnavirilor virale.

Dar promit ca ma pun pe studiu sa vad daca sunt unele produse ce ar fi bune pentru imunitate.

Oricum, ce e sigur e ca cele care contin si zahar sunt foarte nocive pentru copii. Si nu ma refer aici doar la fixurile mele cu zaharul, ci la faptul ca zaharul scade imunitatea organismului si atunci ce am rezolvat?

Aici http://www.naturalnews.tv/v.asp?v=E9A59CE5374BDBCA732876BE640D7A39 pe la minutul 9 se explica cum zaharul intervine in munca celulelor albe pentru apararea organismului. Cu fiecare aliment cu zahar mancat ne scadem imunitatea. Vrem sa facem asta copiilor nostri?

Hai ca daca am inceput subiectul, il continui. Nu reusesc sa inteleg de ce parintii dau produse ce contin zahar copiilor. Mai ales acuma cat sunt mici si nu cer, nu vad la altii. Nu pot sa inteleg. Eram la nunta in Cluj si stateam de vorba cu cumnata mea. Ea m-a intrebat derutata de ce nu-i dau si lui Alex sos de ciocolata. Din moment ce ma inteleg bine cu ea, mi-am permis sa o intreb mai departe, am incercat sa gasesc raspunsul la intrebarea mea eterna "de ce dam produse cu zahar copiilor?" (nu spun dulciuri, pentru ca dulciuri se pot face si fara zahar). Am intrebat-o ce parere are despre sosul de ciocolata, e sanatos, nociv sau neutru pentru organism. Pentru ca eu ma gandeam ca cei care dau zahar copiilor nu stiu cat e de nociv. Mi-a zis ca stie ca e nociv, si pentru noi pentru adulti. Asa ca am intrebat mai departe "si atunci? Cum i-ai da ceva nociv unui copil? Ceva nociv pentru noi e posibil sa fie de o mie de ori mai nociv pentru ei.". Mi-a raspuns ca i-ar da pentru ca stie ca ar manca. Asa ca dilema mea tot nu s-a rezolvat. Astept inca raspunsuri...

Intre timp, sa amintim un articol foarte interesant de pe blogul Hrana Vie: http://hrana-vie.blogspot.com/2010/08/zaharul-si-efectele-sale-nocive-asupra.html. Este vorba de un studiu stiintific unde s-a demonstrat nocivitatea zaharului asupra sistemului osos al organismelor in crestere.

In articolul "Cele 76 pericole ale zaharului asupra sanatatii" aflam urmatoarele (cu trimiteri la studii stiintifice!):


1. Zaharul poate suprima sistemul imunitar si afecteaza apararea impotriva bolilor infectioase.
2. Zaharul deregleaza relatiile minerale din organism: cauzeaza deficiente de cupru si crom si interfereaza cu absorbtia de calciu si magneziu.
3. Zaharul poate provoca o crestere rapida de adrenalina, hiperactivitate, anxietate, dificultati de concentrare, si slabiciune la copii.
4. Zaharul poate produce o crestere semnificativa a colesterolului total, trigliceridelor si colesterolului rau si o scadere a colesterolului bun.
5. Zaharul cauzeaza o pierdere a elasticitatii si a functiilor tesuturilor.
6. Zaharul hraneste celulele canceroase si a fost conectat cu dezvoltarea cancerului de san, ovare, prostata, rect, pancreas, tract biliar, pulmonar, vezica biliara si stomac.
7. Zaharul poate creste nivelul de glucoza si poate cauza hipoglicemie reactiva.
8. Zaharul poate slabi vederea.
9. Zaharul poate cauza multe probleme cu tractul gastro-intestinal, printre care: un tract digestiv acid, indigestie, sindrom de malabsorbtie la pacientii cu afectiuni intestinale functionale, risc crescut de boala Crohn si colita ulceroasa.
10. Zaharul poate provoca imbatranirea prematura. De fapt, factorul cel mai important care accelereaza imbatranirea este insulina, care este declansata de zahar.
11. Zaharul poate duce la alcoolism.
12. Zaharul poate face saliva acida, cauzeaza carii dentare si boala parodontala.
13. Zaharul contribuie la obezitate.
14. Zaharul poate provoca boli autoimune, cum ar fi: artrita, astm si scleroza multipla.
15. Zaharul ajuta foarte mult la cresterea necontrolata a Candidei albicans
16. Zaharul poate provoca calculi biliari.
17. Zaharul poate provoca apendicita.
18. Zaharul poate provoca hemoroizi.
19. Zaharul poate provoca varice.
20. Zaharul poate ridica raspunsurile glucozei si insulinei la utilizatorii de contraceptive orale.
21. Zaharul poate contribui la osteoporoza.
22. Zaharul poate provoca o scadere a sensibilitatii la insulina provocand astfel un nivel anormal de mare de insulina si, apoi, diabet zaharat.
23. Zaharul poate reduce nivelurile de vitamina E.
24. Zaharul poate creste tensiunea arteriala sistolica.
25. Zaharul poate provoca somnolenta si scade activitatea la copii.
26. Aportul crescut de zahar creste produsele finale ale glicatiei (AGEs), care sunt molecule de zahar, care se atasează la proteine si le distrug. AGEs accelereaza procesul de imbatranire a celulelor, care poate contribui la o varietate de boli cronice si fatale.
27. Zaharul poate interfera cu absorbtia de proteine.
28. Zaharul cauzeaza alergii alimentare.
29. Zaharul poate provoca toxemie in timpul sarcinii.
30. Zaharul poate contribui la eczema la copii.
31. Zaharul poate provoca ateroscleroza si boli cardiovasculare.
32. Zaharul poate afecta structura ADN-ului.
33. Zaharul poate schimba structura de proteine si determina o modificare permanentă a modului în care proteinele actionează in corp.
34. Zaharul imbatraneste pielea prin schimbarea structurii de colagen.
35. Zaharul poate provoca cataracta si miopie.
36. Zaharul poate provoca emfizem.
37. Aportul mare de zahar poate afecta homeostazia fiziologica a multor sisteme din organism.
38. Zaharul scade capacitatea de functionare a enzimelor.
39. Aportul de zahar este mai mare la persoanele cu boala Parkinson.
40. Zaharul poate creste dimensiunea ficatului prin faptul ca face ca celulele ficatului sa se divida, si poate creste cantitatea de grasime in ficat, care duce la boli de ficat gras.
41. Zaharul poate mari dimensiunea rinichilor si poate produce modificari patologice in rinichi, cum ar fi formarea de pietre la rinichi.
42. Zaharul poate afecta pancreasul.
43. Zaharul poate creste retentia fluidelor in corp.
44. Zaharul este inamicul nr. 1 al miscării normale intestinale.
45. Zaharul poate compromite invelisul capilarelor.
46. Zaharul poate face tendoanele mai fragile.
47. Zaharul poate provoca dureri de cap, inclusiv migrene.
48. Zaharul poate reduce capacitatea de invatare, afecteaza in mod negativ notele copiilor si provoca tulburari de invatare.
49. Zaharul poate provoca o crestere a undelor cerebrale delta, alfa, si theta, lucru care poate modifica capacitatea de a gandi limpede.
50. Zaharul poate provoca depresie.
51. Zaharul poate creste riscul de guta.
52. Zaharul poate creste riscul de boala Alzheimer. Studii RMN arata ca adultii mai în varsta de 60 de ani si care au nivel ridicat de acid uric au de patru-cinci ori mai multe sanse de a avea dementa vasculara, a doua forma cea mai comuna de dementa dupa Alzheimer.
53. Zaharul poate provoca dezechilibre hormonale, cum ar fi: estrogen crescut la barbati, PMS exacerbat, si scaderea hormonului de crestere.
54. Zaharul poate duce la ameteli.
55. Dietele cu nivel ridicat de zahar cresc radicalii liberi si stresul oxidativ.
56. O dieta cu nivel ridicat de zaharoza la subiecti cu boli vasculare periferice creste in mod semnificativ adeziunea de trombocite.
57. Consumul mare de zahar a adolescentelor gravide poate duce la o scadere substantiala a duratei de gestatie si este asociata cu un risc dublu de nastere a unui copil prea mic pentru varsta gestationala.
58. Zaharul este o substanta ce da dependenta.
59. Zaharul poate da efecte ametitoare, similare cu alcoolul.
60. Zaharul dat la copiii prematuri poate afecta cantitatea de dioxid de carbon pe care ei o produc.
61. Scaderea aportului de zahar poate creste stabilitatea emoţionala.
62. Corpul schimba zaharul in de 2-5 ori mai multe grasimi in sange decat o face cu amidonul.
63. Absorbtia rapida a zaharului promoveaza consumul excesiv de alimente la subiectii obezi.
62. Zaharul poate agrava simptomele copiilor cu ADHD.
65. Zaharul afecteaza in mod negativ compozitia electrolitilor urinari.
66. Zaharul poate afecta functia glandelor suprarenale.
67. Zaharul are potentialul de a induce procese anormale metabolice la persoanele normale, sanatoase, promovand astfel bolile cronice degenerative.
68. Apa cu zahar administrata intravenos poate taia oxigenul catre creier.
69. Zaharul creste riscul de poliomielita.
70. Aportul mare de zahar poate provoca crize epileptice.
71. Zaharul determina cresterea tensiunii arteriale la persoanele obeze.
72. In unitatile de terapie intensiva, limitarea zaharului salveaza vieti.
73. Zaharul poate induce moartea celulelor.
74. In centrele de reabilitare pentru minori, atunci cand copiii au fost pusi pe diete scazute in zahar, a existat o scadere cu 44% a comportamentului antisocial.
75. Zaharul deshidrateaza nou-nascutii.
76. Zaharul poate provoca boli gingivale.


Acuma sa-mi spuna cineva de ce am vrea sa le dam zahar copiilor nostri. Daca ar fi dupa mine as interzice zaharul total. Mi se pare la fel de nociv ca alcoolul, drogurile si tigarile. Iarasi daca ar fi dupa mine, din moment ce imi doresc ca Alex sa fie sanatos, nu i-as da niciodata nici un pic de zahar. Dar sunt constienta ca in societatea asta in care toti parintii isi "otravesc" copiii cu zahar zilnic, acest lucru l-ar face un ciudat. Probabil ca va fi nevoit sa mearga la aniversarea unui coleg iar eu cu stomacul strans de durere il voi vedea cum mananca zahar cu alte chimicale care nu numai ca nu ii aduc nimic bun in organism, dar ii aduc numai rele. Dar pana atunci de ce i-as da eu copilului meu, care inca nu stie ce e acela zahar? Cine poate sa ma lamureasca de ce atat de multi parinti dau zahar copiilor? Oare ei stiu? Sau se gandesc ca singurul motiv pentru care unii adulti evita zaharul e pentru ca ingrasa? Si atunci nu ar avea ce sa dauneze la un copil (ca pe ei probabil trebuie sa-i ingrasam)? Recunosc ca nu am stiut toate aceste pericole date de zahar, dar tot am stiut de diabet, de rezistenta la insulina, de dereglarile hormonale, de infertilitate! Pentru ca de astea m-am lovit! Si renuntand total la zahar, in cativa ani de hrana sanatoasa si sport, am reusit sa am un copil in ciuda pronosticurilor negative date de doctori. Mi se pare o crima in societatea plina de informatii in care traim sa ii dai copilului tau risc de diabet dandu-i mancare cu zahar pe care nici macar nu o cere.

duminică, 10 octombrie 2010

Despre placerea de a-l tine pe bebe la piept :)

Vreau si eu sa particip la concurs si tocmai am constatat ca nu pot participa cu postarea despre babywearing. Chiar daca si acolo printre randuri am mai spus despre placerea de a-l tine pe bebe in brate. Dar e drept ca in rest sunt prea multe alte randuri :D.

Incepem cu lucrurile practice:

- Mi-a placut tot timpul ca avandu-l pe Alex "la purtator" pot sa fac orice! Singurul lucru care devine mai greu cu el in carrier (fata de cum ar fi cu el in carucior, de exemplu) e faptul ca imi leg mai greu sireturile cand mi se desfac pe strada :D. Dar amintirea ultimelor luni de sarcina ma ajuta foarte mult, si pot sa ma contorsionez in asa fel incat sa reusesc. In rest, lumea e a mea! Nu conteaza ca trebuie sa urc zeci de scari, sa intru in magazine, sa trec peste hartoape, sa urc dealuri, sa merg pe paduri :)), sa ne plimbam pe plaja nisipoasa, orice e posibil, si puiul e aproape de mine! De cate ori am incercat sa fac ceva in oras cu caruciorul doar mi-a crescut tensiunea.

- In carucior plange, in carrier niciodata! Pentru ca e la pieptul meu, e in mediul pe care il cunoaste, aude zgomote cunoscute inca din perioada sarcinii: respiratia, bataile inimii. Chiar si ritmul mersului meu leganat il cunoaste de cand era in burtica, si asta il linisteste mult si adoarme instantaneu!

- Cand ma grabesc e ideal, pot merge in ritm alert, si pot chiar si sa il alaptez din mers pe pui. Saptamana trecuta mergeam de-a lungul orasului cu el in ergo sugand la san si nimeni nu stia ce face puiul. Era frig, tarziu, si ne grabeam acasa.

- Daca bebe are reflux ai trei posibilitati: il porti in carrier si sunteti amandoi fericiti; sau il porti in brate si el e fericit, tu extenuata si flamanda si insetata; sau il lasi in pat si sunteti amandoi nefericiti de urletele lui. Normal ca alegi prima varianta si viata devine mai usoara! Pentru primele 5-6 luni cel putin!

- Bebe se devolta cum trebuie. Dau linkuri de pe site de la sleepywrap dar sunt sigura ca peste tot se poate citi despre asta, despre cat e de periculos pentru copil sa stea pe spate tot timpul in patut. Nu am fost facuti sa ne lase mama pe jos prin pesteri :D, ci sa ne care cu ea peste tot si sa ne tina in brate. Coloana bebelusului nu se dezvolta cum trebuie daca e dintr-o data intinsa dreapta. Acum linkul: http://www.sleepywrap.com/index.php?page=stroller-baby-carrier . Toti pediatrii care l-au vazut pe Alex l-au admirat ce bine s-a dezvoltat, cat e de puternic, ce oase minunate are, ce frumos i s-a format capsorul.

- Tot din punct de vedere al dezvoltarii osoase, bebe nu face displazie de sold daca e purtat in carrieri din astia sanatosi care ii tin picioarele broscuta: wrap, sling, mei tai, soft structured carrier.

- Daca vrei sa iti faci bebelusul fericit, dupa ce ai rasfoit site-ul lui Harvey Karp vezi ca un carrier te-ar ajuta in toti acei pasi: ar fi leganat, tinut in brate, tinut strans ca sa aiba impresia ca e inca in burtica. Harvey Karp sustine ca treaba cu colicii copiilor ca fiind dureri de gaze e o mare prostie. Spre deosebire de animale, care ies din burtica perfect "functionale", oamenii ies mai repede, pentru ca avem creierul mai mare. Asa ca e nevoie de inca un trimestru petrecut in marsupiu, aproape de mama, ca sa se dezvolte cum trebuie.

- Tine cald iarna :D. Al meu nu a rabdat frig in carucioare reci (reci si la trup si la suflet :)) )

- Bebelusul nu se sperie de lume, de zgomote, de orice noutate daca e in bratele mamei. In rest, in carucior se sperie de orice. Alex a fost tinut in wrap la Botez, cu zeci de oameni in jur, muzica data tare, si n-a avut nici o treaba (stiu ca se scrie "nicio", dar nu sunt de acord cu aceasta noua regula :P)

- Poti alapta in mod discret.

- Pozitia verticala ajuta la digestie, si la reflux, si la scoaterea gazelor intestinale. (pentru gaze e ideala miscarea cu bebe in carrier)

- Sunt studii care arata ca un bebe purtat in brate sau in carrier invata mai bine si mai usor, fara sa fie suprasolicitat. E intr-un loc unde se simte in siguranta, la adapost, si studiaza calm lumea din jurul lui, de la nivelul unui adult.

- Nu inspira toate noxele de la nivelul de jos al tevilor de esapament!

- Li se permite bebelusilor sa isi continue perioada de exterogestatie! Foarte important, de citit despre asta aici: Exterogestatie

- Puii devin independenti mai repede. Din moment ce se simte iubit, are incredere in el, si stie ca mama e aproape daca are nevoie de ea. Bebelusii care sunt lasati sa planga vor deveni anxiosi si lipsiti de incredere in mama, in oameni si in sine.

- Bebelusii purtati isi dezvolta mai bine abilitatile motorii, simtul echilibrului, limbajul, isi regleaza respiratia.

- Sunt mai calmi, plang mai putin, pentru ca stiu ca nu trebuie sa urle ca sa ii atraga atentia mamei pentru o nevoie de-a lor. Si in plus, mama cunoscandu-i deja mai bine, le indeplineste nevoile mult mai repede.

- Dorm mai bine si mai mult, spun cercetatorii de la Harvard. Stiu ca veti rade, gandindu-va la Alex cu problemele cu somnul. Dar eu niciodata nu compar copiii intre ei, sunt diferiti. Compar doar cum ar fi Alex purtat versus nepurtat. Sunt sigura ca Alex ar fi plans mai mult si ar fi dormit mai putin daca nu ar fi fost purtat.

- Zilele trecute citeam, dar nu mai gasesc acum linkul, ca puii purtati nu au probleme cu apneea si deci riscul de sindrom de moarte subita la sugar scade. Prin doua modalitati, demonstrate prin doua studii diferite: tinutul in brate la verticala, si leganatul in ritmul mersului! Ambele ajuta bebelusii sa respire mai bine si sa invete sa respire singuri, fara pauze!

- Am mai zis oare ca mainile sunt libere? Pentru a bea apa, a manca, a lucra ceva prin casa, a scrie, a citi, a deschide usa la magazin :D, a te juca cu copilul mai mare, etc.

- Materialul de la carrier (fie el wrap, sling, ssc, etc) sustine excelent spatele bebelusului, soldurile, picioarele, si cand sunt mici gatul si capul.

- Majoritatea "purtatoarelor" sunt bune de la nastere pana la 4 ani!

- Deja se stie ca bebelusii prematuri beneficiaza enorm din kangoroo care. S-a aflat chiar ca o mama si-a readus la viata copilasul nascut prematur, tinandu-l "piele pe piele". Sunt sigura ca daca pentru un bebe prematur aduce atatea beneficii, si pentru un copil normal tinutul aproape de mama poate face numai bine!

- Scade riscul unei depresii postnatale la mama prin 3 cai: 1. o mama ajunge depresiva daca are impresia ca nu poate sa aiba grija cum trebuie de pui - prin babywearing acest lucru va fi mai usor; 2. o mama ajunge depresiva daca nu mai poate face nimic din ce facea inainte de nastere, de la lucruri relaxante, la treburile casnice - prin babywearing le poate face pe toate, iar asta ii va da o stare de bine; 3. prin babywearing se ataseaza mai mult de copil, are o stare permanenta de dragoste si fericire si multumire, asa ca automat depresia nu are sanse de izbanda. Probabil acest punct 3 functioneaza si hormonal, o face pe mama mai fericita. De multe ori ma gandesc ca analizele mele de tiroida sunt mai bune din cauza fericirii ce mi-o da Alex.

- Tot hormonal, fericirea de a-ti purta copilul te face sa secreti oxitocina, si deci sa ai mai mult lapte pentru puiul tau. Babywearing si alaptarea merg mana in mana (si co-sleepingul, dar asta o lasam pe alta data).

- Cateva motive in plus aici: http://adelle.ro/motive-pentru-care-purtam-bebelusul/

- Pentru fiecare carrier consider ca exista o situatie in care e ideal. In wrap adoarme mai bine in siguranta, in sling pe sold cerceteaza in jur, etc. In sling, la cumparaturi, acum ca e Alex mare, e asa minunat ca el e curios sa vada una alta si fiind pe un sold in sling se simte in siguranta la mine in brate, cercetand totusi lumea din jur.

Si acum cele mai putin practice, de suflet:

- Parintele devine mai increzator in sine, cand vede ce usor il poate alina pe pui si ce usor poate sa mearga oriunde vrea cu puiul impreuna, nu e tintuit in casa.

- Ajungi sa iti cunosti foarte bine copilul! Ii vezi toate expresiile, le recunosti bine, iti dai seama cand ii e foame, te atasezi enorm de copil! Asa cum eu am simtit dragostea incredibila de mama doar dupa prima noapte dormita in acelasi salon cu puiul, asa si atasamentul de copil se face mai puternic daca il tii aproape tot timpul in brate. Chiar gandindu-ma la acea dragoste din prima noapte dormita impreuna, cand ma trezeam cu drag la fiecare sunet al lui, stau si ma intreb cand ajung asa atasate de pui mamele care in maternitate nu au rooming-in si acasa il culca direct pe pui in alta camera?

- Il simt aproape de mine, il pup pe cap, il imbratisez usor (ca-mi sunt mainile libere :)) ), el se uita la mine razand, ma joc cu el in carrier (toata lumea se uita la noi cu drag pe strada, chiar si mamici cu carucioare, sa vada ca eu cu Alex ma joc continuu si povestesc cu drag, si el imi raspunde "povestind" si razand, suntem un tablou infinit mai minunat decat o poza cu un bebe in carucior rosu de plans cu mainile intinse dupa mama)

Da, ma umplu de fericire, de bine si de iubire cand il am pe Alex aproape de mine!

vineri, 8 octombrie 2010

Must + ce mai face + linkuri

Incerc de o saptamana sa scriu o postare cu ce mai facem si se pare ca nu imi gasesc timp. Dar cand a trebuit sa scriu pentru concurs repede mi-a venit inspiratia :)).

Diversificare

Am facut saptamana trecuta patru zile de must, facut proaspat din vreo 4 boabe de struguri negri de casa. Ii place mai mult decat apa, in sensul ca nu il scuipa afara, inghite vreo 3-4 picaturi. In prima zi chiar a baut vreo 2ml (spun eu, imaginandu-mi sucul ala intr-o seringa gradata). Apoi in astealalte zile a gustat cate o picatura doar.

Apropo de apa, mai nou s-a prins cum se suge din cana cu cioc. Fara sa bea apa, pentru ca nu era inclinata cana :D. Dar sugea. Ca in rest el doar musca si se stropea cu apa in cerul gurii si scuipa sau se ineca. Dar de ieri a inceput sa inghita apa din pahar si e foarte fericit ca stie cum.

Si inca un apropo. Din moment ce el nu bea apa, eu ii puneam apa plata intr-o cana din asta cu cioc si i-o dadeam pe mana. Nu m-am gandit niciodata ca apa e posibil sa nu mai fie buna. Nu statea la soare. Plasticul e fara bpa, m-am gandit ca e mai bun decat pet-ul chiar. Dar i-am gustat apa si are un gust rau. In plus, peretii canii sunt alunecosi, se simte ca s-a depus ceva pe ei. Imediat ar fi facut alge :D. De ce? Ce are plasticul de pet in plus fata de plasticul de sticla cu cioc? (Din dm am cumparat-o, de la Nuby)

Cu greutatea stam bine, dar cu cresterea in greutate nu :D. In ziua lui de raceala a slabit 300 de grame. De atunci a pus 100 la loc, dar inca e mai slab decat la 11 luni cu 200 de grame. Intr-adevar, nu mananca solide. Dar nu vad cum l-as putea forta. Si in Grecia in doua saptamani de alaptat exclusiv a pus pe el peste 200 de grame. Poate si eu am fost mai relaxata, am mancat mai mult, asa ca si laptele o fi fost mai de calitate (Mi-am amintit de o vorba de-a mamei mele, ca si vacile cand merg la munca pe camp nu mai dau lapte bun si mult :)) ). Deci acuma de vina au fost: raceala, diareea pentru dintele nr. 8, lipsa solidelor, si inceputul mersului pe jos.

Azi i-am cumparat biscuiti de orez de la Organix, adica aia simpli, numai orez si eterna vitamina B1 care nu stiu pentru ce e adaugata. M-a distrat ca a rontait pe ei putin, chiar a inghitit vreo 4 boabe din alea de orez.

Azi era asa de scump, dar am adus tarziu aparatul foto si nu l-am mai prins. Statea sub mar si musca din toate merele cazute. Si se juca cu frunzele cazute pe jos si cu petalele de trandafir portocalii!

Ce mai face

Si inainte sa faca primii pasi dar si acum, umbla cu antemergatorul lui acela cu vaca. Si inainte sa reuseasca sa umble ma distra ca deja nu mai voia sa mearga de-a busilea in casa. Asa ca dintr-un loc in altul isi impingea un scaun sa ajunga. Sau afara caruciorul.

E foarte darnic! Orice gaseste, orice are in mana, intinde sa dea la toata lumea. Si mai si intelege. Daca i-a oferit doar mamei mele, si ea a spus sa-mi dea si mie, mi-a intins mie obiectul respectiv.

Duce la ureche toate obiectele si spune "aaaa", adica "alo" :)).

Intinde telecomanda spre televizor apasand pe butoane :)).

Somn

Diferit in fiecare zi. Aseara de-abia l-am adormit, azi a adormit usor la san. In doua zile saptamana trecuta a fost minunat, odihnit, jucaus si vesel. Noaptea de aproape doua saptamani (de fapt cred ca de la raceala asa a ramas) se trezeste plangand sau tipand. De fapt nici nu se trezeste, tipa in somn. In weekend a fost cea mai grea noapte, s-a trezit in fiecare minut de mai multe ori. Ajunsesem sa adorm bine de tot intre tipetele lui, ca mai apoi cand ma trezeam sa constat ca nu au trecut 10 minute cum credeam eu, ci doar un minut sau doua. Deja nici tzitzi nu mai voia, cred ca era plin. Nu stiu ce poate fi. E drept ca dintisorul nr. 8 are gingia rosie cu urme de sange inchegat, poate ca asta iese mai greu... Nu se vad premolari in gingie.

Dragoste

E un scump si jumatate. Chiar i-am spus mamei mele ca Dumnezeu le aseaza pe toate, daca ne-a dat o saptamana mai grea, l-a si facut pe el mai iubitor, sa ne indulceasca oboseala. In zilele cand era mai greu el venea la mine si se catara in brate, isi lipea obrazul de obrazul meu, ma cuprindea cu mainile pe dupa umeri... Chiar isi si apropia buzele de obrazul meu. Dar de multe ori venea la mine sa se bage cu capul cu totul in mine. Si se lipea de mine si ma strangea in brate. A ras si Relu de noi intr-o seara ca dupa ce plansesem amandoi deodata acum ne iubeam si ne pupam de numa :x :x :x. Asa ca acum ne pupacim si ne imbratisam toata ziua! :)

Mami l-a intrebat intr-o zi "imi dai obrajorul sa-l pup?". Si fara sa fi facut vreodata exercitiul asta cu el, si-a aplecat fin si incet obrazul catre gura bunicii lui. Momente sublime, iti vine sa le bagi toate in suflet! L-am intrebat si eu apoi si a facut la fel. Incredibil de minunat!

Oricum am vazut noi de mai demult ca intelege aproape orice vorbim. L-am mai surprins de cateva ori.

Harnicie

Toata familia e constienta ca Alex e cel mai harnic, nu stim cu cine seamana. Deja de cand era mic sterge cu servetelul pe jos. Acum si cand are un burete in mana face la fel. Ia matura in mana (noi o sprijinim doar de coada sa nu-i cada) si matura! O foloseste ca o perie, si matura spre faras. A vrut sa lucreze si cu mopul dar nu l-am lasat. Masina de tuns iarba o impinge si daca i-a cazut rezervorul acela de iarba, l-a apucat de maner sa-l puna la loc. Aranjeaza haine, le scoate din sertare si le pune in cosul de jucarii. Arunca haine in masina de spalat. Muta pamant dintr-un ghiveci de flori in altul. Scoate legume din oale, le pune pe jos, si apoi le ia si le pune pe rand in galeata de gunoi. Cu o concentrare si o constiinciozitate incredibile! Sunt sigura ca el crede ca numai el lucreaza in casa asta :)))).

Linkuri

Am citit multe chestii interesante de cand nu am mai scris.

- MINUNAT! http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/2010/10/simtiri-si-ganduri-si-cuvinte-si-fapte.html

- Dana, bloggerita cu vechime si prestigiu, m-a amintit azi in postarea ei: http://dana.webmyc.com/2010/10/inca-un-an-de-purtat-in-brate/#content

- Cum a fost la manifestarea dedicata babywearingului http://adelle.ro/cum-a-fost-la-international-babywearing-week-varianta-bucuresti/

- despre alaptat ca arma impotriva infectiilor: http://www.naturalnews.com/029899_breastfeeding_infections.html

- despre cum e sa fii mama de baiat, un articol foarte emotionant http://www.desprecopii.com/info.asp?id=2241

- si aici http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=155222&whichpage=1 pareri ale altor mamici de baieti pe acelasi subiect. Foarte emotionant. Si cu ocazia asta am ajuns la concluzia ca imi doresc si o fetita, eu nu eram prea sigura. Dar o postare mi-a atras atentia, cea in care mama isi propune sa nu se bage in viitor peste nora in crescutul copilului. Si mi-am dat seama ca imi va fi greu :))

- am vrut sa dau si linkurile de saptamana trecuta de la provocarea alaptarii dar pana la urma toate s-au asezat asa frumos, ca nu mai are rost sa ne mai enervam...

Azi mi-am luat niste carti de la biblioteca, va tin la curent pe masura ce le rasfoiesc.

Primii pasi

In 2 octombrie seara statea in picioare si l-am lasat de manute, punandu-mi mainile pe coastele lui, dar nu il tineam, doar il atingeam. A facut vreo 3 pasi singur si cand mi-am dat seama ce face l-am prins, ca m-am speriat eu :D. El oricum, de o manuta merge foarte bine, de-abia simti ca se tine de deget, nu se apasa, nu se sprijina in el.

In 3 octombrie Relu a coborat jos cu el la ai mei lasandu-ma sa pap micul dejun in liniste. L-a pus sa umble tinandu-l de capison. Dar numai se prefacea ca-l tine, nu-l sustinea de fapt. Alex s-a emotionat, radea asa speriat, si si-a dus mana in spate sa caute mana lui Relu. A gasit hanoracul, asa ca s-a prins de el. Apoi a fost foarte incantat si a tot mers vreo 3-4 pasi de la unul la altul, tinandu-se de hanorac. M-au chemat jos si pe mine sa vad ca umbla Alex :). Cand l-am pus eu sa umble si m-am prefacut ca-l tin de bluza, el si-a pus mana la spate si s-a tinut de par. Asa ca a facut cativa pasi tinandu-se de par :)).

Catre mine nu a vrut sa umble. Incepea sa rada speriat si isi intindea mainile spre mine.

In seara aia a facut primii pasi chiar singurel, fara sa-l ating deloc, catre bunicul care statea pe fotoliu, si bunicul a fost foarte incantat. A spus tuturor ca Alex a facut primii pasi inspre el.

De atunci, l-am mai pus seara sa-l vad daca vrea, dar numai pacalit mergea. Pana alaltaseara. Alaltaseara a inceput sa-si dea drumul singurel, ca m-am speriat. Poate umbla singur si 10 metri, si se opreste, si ia curba, si se aseaza jos, ridica ceva de jos. Dar totusi mai are momente cand e grabit si nu se uita pe unde umbla si merge cu pieptul inainte si am noroc ca-s pe faza sa-l prind ca am inteles ca daca pica nu mai au curaj o perioada sa umble.

Asa ca alaltaseara mi-am dat seama ca o perioada va fi mai greu putin. Ca pana acuma mai avea momente cand imi puteam lua ochii de la el pentru o secunda. Dar acum, numai il vad ca se ridica si umbla singur si e gata gata sa pice. De acuma seara deja se ridica singur cu o genoflexiune, nu mai are nevoie de ceva de sprijin.

Recunosc ca m-am emotionat mai mult in asteptarea momentului, vazand cum fac alti copii primii pasi si asteptandu-l si pe el sa umble. Parca acum mi se pare normal. Adica nu am plans ca atunci cand a zis "mama" :x. Dar sunt sigura ca va fi si mai minunat cand il voi vedea peste tot in picioare.

Oricum, toata ziua o agasez pe maica-mea intreband-o daca si ea il vede "ca parca azi e mai scump decat ieri, nu ti se pare?" si "are ochii si mai frumosi azi, sunt mai mari, uite ce faina privire are". Asa ca da, e mai scump asa in picioare, mai ales ca l-am vazut emotionat de reusita. M-au emotionat mai mult emotiile lui si bucuria lui decat faptul in sine, asteptat asa cu drag. E asa de incantat!

Alte aspecte ale zilelor trecute le voi aborda in alte postari, asta cu primii pasi merita sa fie numai despre asta.

joi, 7 octombrie 2010

Raspunsuri la postarea precedenta

Fetelor, multumesc din tot sufletul. Nici nu va puteti imagina cat apreciez ca v-ati luat din timpul vostru ca sa va ganditi la o solutie pentru mine. Mai ales ca pentru orice mama timpul e foarte pretios.

Roxana, am incercat intr-o zi sa nu-l culc dupa-masa si a inceput sa planga ingrozitor pe la 7 seara. Dar infiorator, orice faceam. Il luam in brate, urla, il puneam jos urla, orice faceam era groaznic. L-am amanat asa chinuindu-l pana pe la 8, ca sa fiu sigura ca doarme de tot pe seara (el inainte se culca pe la 10, 11, 12 noaptea). La 9 jumate s-a trezit, eu am crezut ca pentru refill de lapte, ca de obicei, dar nu, s-a trezit de tot, si am petrecut miezul noptii in mari maraieli, ca nimic nu-i era pe plac, era super somnoros dar nu putea dormi...

Dana, posibil sa fi fost extenuarea si de la raceala si vremea intunecata. Spun asta pentru ca de doua zile a revenit soarele (chiar daca e tot frig) si parca vad altfel viata :D. Adica el e tot marait si plangacios, dar am eu mai multa rabdare.

Ca sa va puteti imagina cum e el cand e marait, e exact ca orice copil obosit. Asta e raspunsul! Mi-am dat seama aseara, e foarte obosit mult timp. Se vede ca ar avea nevoie de mai multe somnuri, dar nu vrea. Sau de mai mult somn, nu un somn de o jumatate de ora. Cred ca ii voi da si niste spirulina, sa fiu sigura ca nu e o lipsa de minerale oboseala asta.

Deci daca al vostru copil doarme de obicei pe la 9, imaginati-va cum s-ar comporta el asa pe la ora 11 seara daca ati fi undeva departe de patul lui, unde i-ar fi imposibil sa doarma. Cam asa e Alex de pe la 7 seara, si cam asa e si in rest in timpul zilei, de multe ori, de aia incerc eu sa-l adorm. Ca nu pot discuta nimic cu el, plange continuu.

In plus, dorinta asta a lui de a sta treaz se incaleca cu dorinta de a umbla si cu atasamentul lui incredibil fata de mine. Nu pot iesi din camera fara sa urle infiorator. Se vede ca el o vede ca o tragedie mare. Asa ca ma intorc la el si-l iau cu mine la baie, la facut ordine, la rezolvat una alta. Toata ziua sunt cu el in brate sau cu el de manuta. Asa ca toate astea adunate ma obosesc pe mine. Ca daca ar fi fost in perioade separate nu mi s-ar fi parut asa greu ca el vrea numai la mine, dar corolat cu maraitul continuu si cu plansul lui de seara, ma cam termina.

Si cand iesim la plimbare cu caruciorul, eu speram ca daca a ajuns si el sa doarma o data in carucior ne va fi foarte bine. Dar se pare ca s-a incalecat peste dorinta asta a lui cu mersul, si mai mult de un minut nu sta in carucior. Apoi vrea jos si nu pe trotuar cum am crezut eu. Eu imi imaginam ca atunci cand va umbla ne vom plimba pe trotuar de manuta. Nu, el vrea pe strada si desigur ca urla isteric daca eu il iau de acolo. Are tantrumuri toata ziua, dupa ce o perioada de vreo luna ma lasase cu ele. Foarte interesant.

Gabi, mi-a placut cum ai zis ca speri sa nu se intample nici una din variante :)

Delia, pe mine ma extenueaza deci nu stiu ce ar trebui sa fac sa-l obosesc pe el mai tare. De multe ori il intreb ce mananca de are asa energie. Se catara toata ziua (saptamana asta s-a urcat singur pe o scara din aceea de casa!), ma plimba de manuta, nu sta intr-un loc. Nu l-am mai vazut de cateva luni sa stea undeva in fund sa se joace cu ceva. Mai busileaza cateodata desi se vede ca nu mai vrea, umbla de manuta, urca si coboara scarile din casa si ma plimba ca un copil mare care chiar are un joc imaginar in minte, duce si aduce tot felul de lucruri peste tot. Nu stiu ce as mai putea face sa-l obosesc... Si tocmai ca de multe ori mi se pare ca mersul asta il oboseste tare si de asta e asa de rau, chiar daca nu vrea sa doarma.

Aseara mi-am amintit cu mami de cand era mic ca si atunci plangea rau rau dupa ce ne jucam ceva nou cu el. Nu stiu, il obosea si atunci orice noua invatatura. Tin minte ca ii certam pe ai mei de ce au povestit cu el, ca atunci asta micu sigur a fost mai atent, s-a strofocat cumva sa invete sa priveasca, sa zambeasca, etc. Si apoi mie imi urma cam o ora de plans continuu. Cand era mic i-am facut analizele, si chiar mi-a fost frica cu oboseala asta a lui la invatatul lucrurilor noi, ca eu ma temeam de o anemie. Dar nu a fost cazul.

Deci e posibil sa fie asta si acum, cum invata sa umble, sa fie obosit psihic pe langa fizic, de efortul asta. Plus ce am mai citit prin carti, ca sunt ei rupti in doua intre dorinta de independenta si frica de a pleca de langa mama.

Cu iesitul afara, iesim, da, si pe frig si pe ploaie. Dar ma termina si atunci :D, ca el nu vrea doar in brate sau doar plimbat de manuta. Afara vrea sa busileasca si sa se aseze in fund si iar sa busileasca. Aveti idei de ceva pantaloni de fash sau cum sa fac? Mainile oricum ii sunt gheata cand il iau de jos. Saptamana trecuta aveam 6-9 grade aici, si ploi, deci pe jos era extrem de rece si ud, si pe beton, si pe iarba plina de noroi. Cum sa fac? Chiar m-am gandit ca ideal e sa nasti copilul prin iunie, sa stii ca pe cand vine frigul el stie umbla. Asa al meu busileaza pe betonul ud si rece, pantalonii ii sunt uzi si reci, si tare mi-e frica sa-l las asa. Cand il ridic eu sa umble in picioare, plange isteric, are iar tantrum, ca nu-l las cum vrea el. Asa ca intru nervoasa in casa, sa-l las sa busileze pe jos prin casa. Acolo in schimb vrea de manuta :)).

Cu greu am ajuns saptamana asta intr-un loc de joaca minuscul de cartier. Pentru ca el voia de manuta sa mearga in strada la masini, asa ca plangand isteric l-am dus in brate (ca in carucior se intorcea la fel de isteric...). Acolo am dat peste o fetita mai mare care voia sa-l loveasca cu o lopatica si striga la el. Sunt constienta ca va trebui incet incet sa se obisnuiasca cu copiii rai. Dar nu acum cand avem alti nervi pe cap amandoi... In plus, la noi e foarte necivilizata lumea si pe beton si pe spatiul verde e plin de "treburi" de animale si de oameni (!), de flegme si muci, etc. De cate ori Alex vrea sa busileasca pe langa niste muci pe trotuar sau langa un kk de caine in iarba il iau de acolo si ma gandesc de ce nu am stat acasa unde stiu ce e pe jos prin curte...

Mi-a placut fraza lui Dr. Phil :))

Cu cry it out nici nu ma gandesc macar. Am citit pe ceva TheBump.com, babycenter, nu stiu, site-uri din astea de copii, cum povestesc mamicile intre ele dupa cate nopti de plans infiorator au reusit. Si nici una nu spune ca a suferit sa-si auda copilul, doar descrie noptile alea de cry it out. Am inceput sa plang, imaginandu-mi prin ce au trecut saracii pui si cat au ramas de traumatizati. Ce gandeau ei in momentele alea ca mama i-a parasit pentru totdeauna si ca mama nu-i ajuta cand lor le e greu... :(((( Am plans rau rau, nu stiu cine ar face asa ceva puiului. Si eu daca as fi extenuata, si nu as mai putea, am ajunge sa plangem poate amandoi impreuna, nu sa-l las singur in camera... Asa m-am simtit citind acele randuri, ca si cand vedeam stiri la tv cu abuzuri asupra animalelor fara aparare. Asa erau si acei copii, fara aparare si fara sa inteleaga ce li se intampla.

Zoozie, al meu nu pica de somn :)). Intr-o seara n-am mai putut sa-l plimb, la Relu plangea, asa ca ne-am asezat toti in pat si a trecut de ora doispe. Cand incepe sa fie extenuat de tot, plange si urla incredibil. Dar el nu stie adormi singur, nu stie adormi nici cu ajutorul meu in pat! El poate in momentele alea chiar crede ca eu nu vreau sa-l culc, chiar daca il pun in pat la san, il mangai, ii cant, ii povestesc. Pentru el alea nu-s nimic daca eu nu-l plimb. Nu stiu ce s-ar intampla mai departe, ca dupa vreo 10 minute de urlat si plans continuu imi mai gasesc niste puteri si-l mai plimb. Deci sa doarma Alex de extenuare inca nu am patit. Ba ajung sa-mi para rau ca nu l-am culcat mai devreme, sa nu il chinui pe el, ca ajunge intr-o faza de oboseala de de-abia il mai pot culca. Poate pierd momentul potrivit, nu vad primele semne de somn.

Si poate ai dreptate cu gatul. Si noi inca mai avem o mica durere in gat si daca ne-a trecut raceala. Deci poate fi asta si la el. Mai ales ca isi baga degetele in gura si le roade. Am crezut ca-i ies ceva premolari, dar nu. Apoi a zis mami ca poate il doare in gat si acolo vrea sa ajunga. Asta pentru ca el nu prea si-a bagat degetele sa le roada la dureri de dinti, baga mai mult obiecte.

Cred ca il stresez cu mancatul, ai dreptate. Adica daca reusesc sa ia un varf de lingurita, apoi mi se pare ca trebuie sa tot incerc sa mai ia si il vad ca se enerveaza si gata masa...

Alex mai sta in ergo in spate. Dar in casa nu sta purtat in nimic mai mult de 5-10 minute, ca se enerveaza, vrea si el sa puna mana pe una alta, sa busileasca, sa umble de manuta. Iar in afara casei, chiar daca ergo zice ca dupa 6 luni sa-l pun in spate, nu pot, pentru ca in spate nu am tzitzi :D.

Si ai dreptate cu alunecatul in depresie, incredibil. Oricum, voi m-ati ajutat enorm sa nu cad. ENORM. Acum privind in urma vad ca eram zilele trecute pe marginea prapastiei. Stii cand sunt eu aproape de depresie? Cand incerc sa-l compar cu alti copii, cu alti copii cuminti si linistiti. Si cand incep sa ma intreb "de ce mi se intampla mie?". Intrebarea asta e ingrozitoare, pentru ca duce la invidii si la nerecunostinta pentru ceea ce ai. Mami citeste acuma o carte super si povesteam o data ca budistii nu isi pun intrebari de genul asta. Dar am mare noroc ca am avut probleme de fertilitate. MARE noroc! Altfel as fi fost o mama rea si frustrata. Dar asa in secunda urmatoare de la intrebarea de mai sus imi aduc aminte cat sunt de binecuvantata ca il am pe Alex si cat e de minunata viata cu el. Si imi aduc aminte atatea lucruri pentru care trebuie sa multumesc. Uite, si pentru voi, ca va pasa de mine si veniti cu sfaturi minunate!

Azi a fost mai bine ca i s-a facut somn mai devreme dimineata (a adormit la 10), ca in rest dupa 12 isi dormea primul somn. Nu-i pot face eu nici un program, dar nu stiu cum as influenta soarta sa i se faca somn asa mai devreme.

Hmmmm m-ai prins fara raspuns la intrebarea ce fac sa ma detasez de scutece... Din ce in ce mai putine. Chiar si pe net stau si caut pentru el...

Dana mami de Iza, ai mare dreptate ca pierdem multe. Asa zic si eu. Si asa a fost mereu. Cand toti bebelusii stau pe burta si pe spate si incearca sa se rostogoleasca, al meu exersa doua trei minute si apoi plangea de numa o ora. Nu stiu daca din cauza refluxului, de efort, de nervi ca nu poate mai mult? Ca tot timpul a fost nervos si frustrat ca voia si mai mult. Si atunci ma gandeam "uite, tot o data la 3 ore, el una o doarme, una sta treaz, si una o plange de rupe...". Si asta a fost in vremurile bune, ca apoi spre 5 luni a venit vremea cand 90% din timpul in care era treaz plangea isteric, cu pierderea respiratiei.

M-am gandit ce ma relaxeaza si mi-am dat seama ca iesitul afara ma face sa ma simt mai bine si decat netul, la plimbare in oras. Dar teroristul mic nu mai vrea nici asta acuma :D.

Ai dreptate ca daca le trece momentul de somn, apoi sunt foarte rai...

Zoozie, al meu nu suporta sa ma asez undeva, nici cand e treaz, nici cand incerc sa-l adorm. Si daca pare adormit, se ridica imediat. Cu cantece si din astea merge, dar nu cu aceleasi, ca sa nu-si dea seama ca urmeaza sa doarma. De cateva zile doar asa il pot adormi, pun pe ceva muzica si dansam impreuna, ori in brate pe verticala, ori se coboara la san. Relu rade de numa de mine. Ca mie imi place la nebunie sa dansez, si lui nu. Si acuma tot imi spune "na, ti-a trebuit dans!" :)). Sa vedem cat va tine tactica asta :D.

Lili, pe vremuri puteam sa dispar si mami/tati/Relu sa reuseasca sa-i capteze atentia cu ceva ca sa nu planga. Probabil de aia acum ma surprinde si nu-mi vine sa-l las, pentru ca stiu ca s-a putut fara plans. Ma gandesc ca poate chiar vrea disperat la mine si e o etapa ce va trece... Al meu nu papa nici la altii, am incercat si daca am disparut. Mi-e ciuda ca inca nu-l cunosc. Are zile in care mananca vreo 10 ml de solide (ceea ce pentru noi e enorm) si zile in care nu deschide gura, chiar si cu acelasi tip de mancare. Nu reusesc sa inteleg ce mai influenteaza, sa vad un model.

Stiu ca trebuie sa invete asta cu plecatul si poate mai mult rau fac ca aman si se obisnuieste si mai tare cu mine... Tin pumnii la caninii aia, cred ca is groaznice durerile. La noi nu se vede nimic acum, dar au mai fost zile cand se vedea ca-l dor dintii si nu se zareau, poate cand sparg in interior ii doare, cine stie?

Gabi, sper ca nu te-am speriat :D. Uite ca de multe ori ma gandesc sa nu scriu partile grele din mai multe motive: se bucura dusmanii ( :)) asta era o gluma :P), vor ramane scrise aici si imi va parea rau peste ani, si nu in ultimul rand faptul ca nu este o reclama buna pentru stilul de parenting pe care il consider ok. Adica poate multe mame ar zice: "aaa, asa de greu e daca alaptezi, atunci nu voi alapta", sau "mai bine aplicam cry it out, ca uite ce santajist e ala micu daca il rasfata atat". Ma bucur ca ai luat partile bune din postarile mele si sper ca la voi sa fie mai usor! Iti multumesc ca mi-ai scris!

Cecilia, va pup cu drag! Da, depinde, sunt si de care nu scapi, uite-ne pe noi cum ne-am mutat inapoi la parinti sa ne ajute cu Alex :)))))). Oricum, deja stiu clar ca-l voi lasa in tabere scolare ca sa pot avea si eu cateva zile libere :)).

Mimi, da, de obicei e greu sa ma mobilizez si eu sa ies, dar am vazut ca tot timpul mi-a facut bine si mie, asa ca trebuie! Mi-ai scris foarte foarte interesant despre plans! Intr-adevar, si noi astia marii mai plangem, uneori chiar si de frustrare, ca Alex. Si tot timpul ne simtim mai bine dupa aceea, si ne simtim tensionati daca nu avem ocazia sa plangem sa ne descarcam. Multumesc mult ca mi-ai deschis ochii! Ma gandesc ca atunci cand el tipa de frustrat, eu sa-i fiu doar aproape, nu sa incerc ca pana acum sa ii distrag atentia de la ceea ce nu i-am dat voie poate. Sa ii fiu aproape in momentul in care invata ce se poate si ce nu se poate, si se acomodeaza cu ideea. Te rog sa nu-ti ceri scuze! Ai scris asa mult ca sa ma ajuti! Ti-ai rupt din timpul tau pentru mine! E incredibil ce ai scris! Minunat! Mi s-au deschis parca ochii si privesc intr-adevar altfel plansul lui Alex! Incerc sa-l inteleg pentru ca de multe ori tipa pentru ca vrea sa spuna ceva si nu-l inteleg. Si incerc sa-i fiu aproape. Cata dreptate ai cu atata tensiune acumulata!

Adresa mea e raluk16 [at] yahoo [dot] com

Mely, te pup si te imbratisez si eu! Si te admir mult! Pentru ca eu inainte sa-l am pe Alex am avut multe idei si nu intelegeam multe decizii ale unor mamici. Asa ca daca as fi avut doi copii asa cuminti ca si Alex si Razvi ai tai, nu as fi putut sa fiu asa empatica! Jos palaria! Multumesc mult!

Miha, sper sa nu te superi ca iti copiez aici mesajul de pe mail. Dar e plin de sfaturi bune, si poate mai beneficiaza cineva de ele. Miha e fosta mea colega de facultate, acum in SUA, mamica mandra de Edi de doi anisori.

"Nu pot sa comentez pe blog-ul lu' matale ...

... asa ca ma COPY-PASTE aici ca na, daca tot am scris ditamai romanul, sa-l folosim cumva (imi zice ca SERVICE UNAVAILABLE). Sper sa nu ma trezesc maine ca am postat 10 comentarii (ca de cam atatea ori am incercat ).

Ca si rezumat a ceea ce vine mai jos ... AI GRIJA SI DE TINE !!! Stiu cat de devotata esti tu si cat de multa fericire iti aduce faptul ca poti sa-i fi alaturi lui Alex ... dar AI GRIJA DE TINE !!! Parca vad ca nu-mi dai dreptate in multe din chestiile de mai jos, dar daca ai avea grija si de tine ti-ar fi mult mai usor. (nu zic ca tre' sa fii pe primul plan, el este seful oricum, dar macar fa o prioritate si din persoana ta ... ca in ritmul asta te-apuca depresia de picior si in loc sa te bucuri de toate clipele acestea minunate o sa fii tot in ceata si tot pe alta planeta decat cea pe care ar trebui sa fii ).

Na si acum comentariul ce nu l-am putut plasa (e kilometric pentru un comentariu, stiu ... da' na, nu m-am putut abtine):

Oooof Rozi ca citesc aici si mi-e asa mila de voi de nici nu-ti inchipui. De ce sa mint, noi n-am avut nici a suta parte din problemele pe care le aveti voi ... si deci nu pot sa-ti dau sfatul pe care-l astepti (gen "da, e asta si o sa treaca"). In schimb pot sa-ti spun ce am facut si poate unele din "actiunile" noastre ar putea schimba si situatia voastra:

- Solide de la sase luni ... acum nu mai e cald sa-ti fie frica de deshidratare, asa ca nu-i mai pune titi in gura de fiecare data cand are el chef. Da-i o bucata de banana sau un morcov fiert sa molfaie cand are chef de papica (si stii ca oricum e satul, de la un supt normal). Eddie a inceput sa doarma din ce in ce mai bine dupa ce am mai terminat cu lichidele (e drept ca noi am fost formula-ticii de pe la 6 luni, dar oricum). Poate refuza cu vehementa linguritza tocmai pentru ca e tot timpul plin de laptic si n-are de ce sa incerce ceva nou.

- Eu am inceput serviciul super devreme. Asa ca shtrumfu' a invatat sa stea si cu altii (gen bunica, tati, etc). Poate ajuta daca-l lasi o ora DOAR cu parintii tai sau DOAR cu Relu cand vine acasa si dispari complet din raza de viziune a puiului (gen faci o baie relaxanta, papi normal, dormi, stai online whatever). Cu timpul o sa inteleaga ca si ceilalti il iubesc la fel de tare si mami REVINE intodeauna. Da' of course ca daca vrei sa aplici planul asta, iesi din camera lui si dusa esti. Ca daca te intorci de indata ce ala micu' face scandal ... ii dai numai apa la moara. Sunt niste shantajisti si niste JMecherii picii astia de n-ai idee. Si NU NU sunt de acord cu "cry it out" method (atata timp cat un alt adult responsabil e cu el, pana la urma o sa se joace si cu el, nu doar cu MAMI MAMI MAMI).

- Nu renunta la somnul de amiaza. Stiu ca alte postari spun ca majoritatea copiilor nu mai dorm ziua la un an ... eu of course, am unul care si la doi ani doarme 2-3 ore (Doamne-ti multzam :):):)

- Daca eu zic ceva gen "ma duc la baie" si el zice NOOO ... ii spun "mami ti-a spus ce face ca sa stii, nu ca sa-ti ceara voie". Incerc sa-l fac sa inteleaga ca nu EL ii controleaza pe parintii lui (desi de multe ori asa este:):):). La faza de cascatorii rasului pe care ai descris-o mai sus eu nu cred ca aveam rabdarea sa fac ce ai facut tu. Probabil pe cel mai serios ton de care as fi in stare i-as zice "mami papa ... tu joaca-te cu XYZ" (de obicei un vas de plastic sau ceva ce nu e chiar jucarie, dar il intereseaza destul de mult cat sa te lase sa rasufli cinci minute)

- Cand mergem in excursii il adormim de amiaza in masina. Ati incercat sa-l lasati SINGUR in spate si sa conduceti cu el? Stiu ca de obicei e "nightmare" pe masina ... da' daca nu e nimeni chiar langa el si-i vorbiti din fata ca sa stie ca nu l-ati "parasit" de tot, poate se schimba situatia. Good luck with this one!

Cam atat. Va tin pumnii si capul sus, numa' maine nu-i poimaine si te trezesti ca ai fecior de insurat :)

Pupici,
Miha "

Miha, in primul rand iti multumesc din suflet ca te-ai gandit la mine si mi-ai scris atatea sfaturi bune! Faptul ca atata lume a fost ingrijorata pentru mine recunosc ca ma face sa ma simt minunat! Si sunt sigura ca asta a contribuit la iesirea mea din faza in care am fost cand am scris postarea trecuta. Apoi, tu a trebuit sa te intorci la servici asa repede si deci sa termini cu alaptatul, si el sa inceapa un ritual mai strict cu bunicii. Sa stii ca toate mamicile ce le-am intalnit in situatia ta nu le intereseaza deloc ce se intampla la mamicile astea ce stau mai mult acasa. Poate de invidie, poate pentru ca nu stiu ce sfat sa dea, nu stiu. Oricum, faptul ca tu incerci tot timpul sa te pui in locul meu si sa incerci sa vezi remedii ale situatiei, arata ce om minunat esti. Altele ar gandi "ei, mie mi-a fost mai greu, a trebuit sa ma intorc la lucru, etc". Dar nu, tu te-ai gandit strict pe situatia mea ce m-ar ajuta. Pentru mine asta e un efort incredibil. Iti multumesc mult! Sfaturile tale sunt minunate, si le voi studia cu atentie. Mai ales ca Alex nu plange in masina cand merge doar cu Relu, si deci e singur in spate ;). Te pup cu drag!

Azi am vorbit pe mess cu Adi, mamica din Australia :) careia eu oricum ii datoram mult, de la sfaturile de alaptat, la cele de parenting. Chiar daca azi puiul ei a implinit un an, si el si sora lui mai mare sunt raciti, si era 12 noaptea la ei, ea a stat cu mine pe mess sa imi trimita tot felul de linkuri super utile si sa ma sfatuiasca si sa ma incurajeze. Incep sa cred ca am cei mai minunati prieteni de pe pamant si tare mi-e teama ca nu-i merit. Ca un sfat pe tema, un link de la ea: http://www.mothering.com/parenting/tantrums-or-crying

Fetelor, mai sunteti care mi-ati scris pe messenger, sau pe forum. Va multumesc din tot sufletul la toate! Sunteti minunate! Ma simt binecuvantata intr-adevar ca v-am cunoscut! M-ati ajutat toate incredibil! Daca nu va aveam pe voi sigur intram in depresie.

Raman datoare!

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Extenuare + dintele nr. 8

Sunt extenuata... (va rog nu cititi mai departe, nu e o postare interesanta, e doar un loc de varsat amarul; sunt sigura ca mami se va supara de ce scriu din astea pe blogul lui Alex, dar simt nevoia sa spun cuiva, in speranta unui sfat. Imi pare tare rau ca ajung sa vorbesc despre problemele noastre, nu-mi place deloc lucrul asta... Si stiu, sunt constienta ca important e sa fim sanatosi, si sunt fericita si il iubesc pe Alex in continuare, nu asta e problema, doar ca incep sa-mi ating limitele oboselii)

De cateva zile Alex nu mai vrea sa doarma. Bine, de mai demult e asa, dar reuseam sa-l pacalesc si sa-l adorm destul de repede. In ultimele doua luni era chiar ok, dupa vreo 20-30 de minute de plimbat si leganat la san adormea. Avea doua somnuri ziua si cel final de seara. Se trezea dimineata foarte devreme, foarte devreme, si adormea seara pe la 10-11. Cele doua somnuri de zi de 5-45 de minute. Spun ca asta mi s-a parut Rai pentru ca muulllteee luni trebuia la cele 4 somnuri de zi sa-l plimb la san si sa-l scutur si sa-l leagan in brate cate o ora, si la somnul de seara 2 ore! Da, nici nu-mi vine sa cred, dar asa era, cand treceau 2 ore si nu reuseam sa-l adorm chiar daca lui ii cadeau ochii de somn, il dadeam lui Relu sa incerce si el. Stiu ca si atunci in fiecare seara ziceam ca nu mai pot. Si totusi mai puteam. Si ziua imi era deja groaza cand il vedeam ca ii e somn, tot o data la 3 ore, sa-l plimb iar o ora...

Dar sa revin. Deci am avut o perioada mai usoara. Si acum, de vreo saptamana poate, sau mai mult... nu mai vrea sa doarma! Da nu mai vrea. Si daca se freaca la ochi, ii pica ochii, e slabit, cade de pe picioare, maraie, casca, etc. Se cere in brate, dar daca merg inspre camera lui plange si se cere pe jos. Si urla disperat daca incerc sa-l leagan. Sau daca incep sa ii cant. Asa ca am incercat sa-l pacalesc pentru ca vedeam ca are nevoie de somn. Dar nu mai merge cu pacaleala. O perioada mai adormea daca dansam cu el in brate. Acum nu, cand vede ca vine Mos Ene, si atipeste, se trezeste repede repede si urla sa-l las pe jos.

E foarte frustrant. In carucior nu mai sta mai mult de 1 minut, deci varianta asta cade.

Mai nou vrea numai la mine in brate, plange infiorator daca il ia altcineva sau daca nu-l iau eu cand vrea. Deci nici vorba sa incerce sa-l culce altcineva.

Nu stiu daca e de la raceala asta, dar i-a trecut. Sau pentru ca vrea sa invete sa umble in picioare? Parca de atunci a inceput sa fie asa cu somnul, de cand s-a pus mai serios pe treaba asta cu umblatul. Sau ce altceva ar putea fi? Medicamentele naturiste ce le iau pentru raceala?

Oricum, joi si vineri au fost zile de cosmar pentru mine. Joi am fost cea mai racita din ultimii 15 ani sigur, poate din toata viata. Daca nu as fi avut un copil, puteam sa jur oricui ca nu pot sa ma ridic din pat. Deci nu m-as fi alintat, inainte sa-l am pe Alex cam alea imi erau limitele de rezistenta fizica. Dar nu, acum si sa fiu in coma, Alex trebuie plimbat in brate. Nu am putut sta in pat deloc. Ma simteam din ce in ce mai rau. Mami meu la fel, si in plus mai avea si o durere de masele. Relu la servici pana seara la 7. Si oricum, nu stiu de ce mai socotesc potentiale ajutoare, cand el urla de parca il tai daca il las la cineva, oricat ar incerca sa-l pacaleasca. Si daca reuseste Relu sa-l pacaleasca, pe cand e aproape adormit incepe sa planga ingrozitor si ma striga...

Drept dovada ca raceala mea era de stat in pat, in noaptea de joi spre vineri, daca am stat in pat, aproape m-am vindecat complet.

Oricum, si vineri, aseara, am avut impresia de 3 ori ca pic de pe picioare, deci chiar m-am dezechilibrat cu el in brate.

Si la somnurile de zi, si la cel de seara, de cand imi da semne ca ii e somn, si pana cand adoarme, trec cel putin 2 ore (!) de plimbat, leganat, dansat, alaptat la plimbare, alaptat in pat, mangaiat, soptit, cantat, etc.

Ma termina si recunosc ca nu-mi place sa ma plang. O fac doar in speranta ca cineva a mai trecut prin asta si-mi poate spune "da, mai, e de la mersul in picioare, si apoi se va calma", sau "e de la raceala...". Aseara incercam sa-l lamuresc pe Relu ca metoda Cry it Out nu e buna pentru copil, ca deja el mi-a zis s-o incercam... Alex era ca un om beat, de somn ce-i era, dar in momentul in care adormea se scutura tot, si se impingea sa mearga la joaca sau sa umble pe jos. Deci nu plange ca ar avea ceva dureri. Nu mai plange dupa ce il las pe jos sa umble dus de manuta. E clar ca nu vrea sa doarma, nu pare ca l-ar deranja ceva.

Alaltaseara a adormit la 23, iar aseara la 23:56. In fiecare seara ajungem sa ne rugam de el sa adoarma, ca noi doi nu mai putem de oboseala si am vrea sa dormim. Nu se mai pune problema de facut ceva dupa ce se culca copilul, internet, aranjat in camera, relaxare, povesti. Nu! Vrem sa dormim si el nu! Aseara ne-am pus intr-un final in pat, cu el intre noi ca in fiecare noapte, si eu il mangaiam, ii dadeam tzitzi cand voia, si Relu ii canta. Se tot oprea din cantat ca atipea, apoi incepea iar. La un moment dat s-a oprit si Relu din cantat, si a adormit si Alex! Am crezut ca traiesc o minune ca a adormit in pat, nu plimbat-alaptat.

Ieri si alaltaieri am fost foarte surprinsa ce putere are totusi o mama. Nu stiu daca un tata e insuflat de aceeasi energie. Dar va zic ca eu chiar simteam ca ma prabusesc si totusi Cel de Sus imi mai dadea putina putere! Incredibil cum mi-am depasit orice limite de cand il am pe Alex! Inainte faceam sport mult. Dvd-urile de tae-bo ale lui Billy Blanks erau foarte grele (Get Ripped, ca alea cu bootcamp is mai usoare). Acolo simteam eu ca e capatul puterilor mele. Si faceam de 3 ori pe saptamana cate o ora. Ei bine, Billy Blanks ar fi cazut pe jos sa aiba grija de Alex, garantez! Tae-bo ala e fix pix fata de ce imi face Alex zilnic! Si mai ales faptul ca nu pot apasa butonul de Pause cand nu mai pot! Trebuie sa pot, atunci, in momentul ala, fara nici o pauza! (stau si ma intreb atunci de ce din ianuarie nu mai coboara cantarul, dar apoi iar imi amintesc de problemele mele de tiroida si imi musc limba...)

De duminica am vrut sa fac si eu un dus, sa ma spal pe cap de spuma aia de la nunta. Dar am reusit numai aseara. De ce oare?

Nu stiu, poate si pentru ca am fost asa bolnava sunt asa obosita. Poate imi va parea rau ca m-am descarcat aici si voi sterge postarea asta...

Tot de cand e asa cu somnul a renuntat complet la mancarea solida. Nu zic, ca si inainte manca doar una-doua lingurite pe zi. Acum nici o molecula nu intra in gura lui, si-o tine strans si intoarce capul. Deci la aproape un an mananca mai putin decat la 7-8 luni, cand manca poate o lingurita de solide pe zi.

Sa nu uit sa amintesc ca a iesit dintele nr. 8, deci avem formatie completa 4 sus si 4 jos. Se vedea prin gingie ca si cum ar fi afara de mai mult de o luna, dinainte de a merge in Grecia. Numai daca puneai degetul vedeai ca are pe deasupra o piele subtire a gingiei si nu a spart inca de tot. Ieri dimineata era iesit. Si intr-adevar de ieri dimineata si pana dupa-masa a fost foarte cuminte. Eram sigura ca s-au rezolvat toate problemele si ca au fost de la dinte. Dar cum a trebuit adormit iar, cum au revenit istericalele.

Ma doare burta ingrozitor, am crampe. Poate pentru ca nu apuc niciodata sa mananc cand mi-e foame. Aseara din moment ce nu puteam manca cu el in brate, el nu voia la nimeni altcineva, am asteptat sa adoarma ca sa pot manca. Normal ca la ora 12 noaptea m-am pus la somn fara sa mananc. In rest, tot timpul sunt lihnita pe cand ajung sa mananc, si el se catara pe mine maraind. Deci e clar cum imi cade mancarea, pe fuga, si pe fond sonor "placut". Ieri dimineata nu am mai rezistat fondului sonor, dar imi era mult prea foame. Asa ca m-am aplecat, i-am bagat tzitzi in gura, si eu am mancat peste capul lui. El statea in picioare sprijinit de genunchii meu. Nu era flamand, ca tocmai mancase tzitzi, dar era nervos ca nu-l iau in brate, asa ca tzitzi l-a mai calmat si l-a facut sa mai uite putin. De ne-ar fi filmat cineva, cascadorii rasului...

Acum sunt nervoasa pentru inca o chestie, ca se pare ca daca te apuca nervii, apoi tot asa o tii. La noi a fost ingrozitor de frig si de urat saptamana asta. A plouat, maxime de 9 grade, atmosfera intunecata, etc. Si acum in sfarsit a iesit soarele, de vreo jumatate de ora. Alex e extenuat de oboseala, de 3 ore incerc sa-l adorm. Am fost afara si nu a stat in carucior. A vrut in brate sau pe jos, pe pamantul ud si rece. In brate nu am mai avut puterea sa-l tin, asa ca am intrat ca doi bursuci in casa. Sa poata sa stea jos... Si stau si ma uit pe geam ca a fost o toamna frumoasa pentru o jumatate de ora. Acum nu mai e... :(

Tocmai l-am adormit... Nu, nu pot merge afara sa imi aerisesc creierii, ca daca somnul lui dureaza intre 5 si 45 de minute, apoi cand se trezeste e musai sa fiu aproape, altfel plange ingrozitor daca il ia altcineva din pat. Mai ales ca ii mai trebuie o gura de tzitzi asa in loc de cafea... Ahhh cafea, ce dor mi-e de o cafea. Poate daca as bea cafea ar dormi mai bine...

Sunt curioasa ce se va intampla intai: prabusirea mea fizica, sau faptul ca-l voi lasa sa planga? Sper sa ma prabusesc eu intai...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...